* Dezinhibat. „Nocturnele Puck” programează un weekend cu teatru de frontieră
* Documentare TV şi lecturi cu actori vor creiona un portret nu tocmai măgulitor al generaţiei tinere

Piesele de teatru astfel scrise, ca şi reportajele TV, realizate de studenţi ai Secţiei de cinematografie, fotografie, media, creionează un portret neliniştitor al aşa numitei „Generaţii X”. Într-o societate care pune preţ pe aşa numitul PCR (pile, cunoştinţe, relaţii), într-un timp istoric în care contează şmecheria şi nu valoarea, iar gunoiul este împărat, tinerii se adaptează. Nu încearcă să schimbe sistemul, ci să profite de tarele lui şi să-şi croiască o imagine trendy. Este procesul ilustrat de documentarele „PD-leii”, „Dexter”, „Hipertext” proiectate mîine, 12 decembrie, de la ora 11.00. Într-o altă notă, „Noua Generaţie” şi „Vornicu” înfăţişează tineri imperfecţi în căutare de spiritualitate, ironizaţi de către perfecţii din jurul lor.

Barul şi psihicul

Piesele de teatru reflectă şi ele starea de spirit a unui segment al generaţiei sub 25 de ani. „Barul”, scris de Roxana Magdalena Pântice, tratează problema inadaptării şi a alienării, mascată într-o intrigă poliţistă. „01” de Timur Felix Mihancea propune un text nervos, psihotic, o reflectare a universului interior al unor tineri ai zilelor noastre. Ambele spectacole se joacă azi, de la ora 19.00. Sîmbătă, 13 decembrie, de la aceeaşi oră, veţi putea urmări „Oameni, monştri şi mame”, de Mihai Gădălean, o piesă inspirată dintr-o ştire de ziar: „În această vară, un soldat dintr-o unitate antiaeriană din Arad şi-a ucis soţia şi a adormit pe cadavrul ei”. De aici încolo, imaginaţia autorului a dezvoltat nucleul dramaturgic iniţial într-o piesă de teatru în toată regula.

TransRomânia

În aceeaşi zi va fi lecturată şi „Veronica nu se hotăreşte” de Andreea Chindriş şi Alexandra Băcanu, o piesă inspirată vag de tragedia de la Tanacu. Pentru ca duminică, trăirile extreme să facă obiectul a două piese. „Femeia care şi-a schimbat sexul pentru a deveni homosexual”, de Alina Frâncu, surprinde foarte bine dezorientarea sexuală juvenilă şi lipsa de busolă care pare să caracterizeze o importantă parte a „schimbului de mîine”. În sfîrşit, „Copacul vieţii” de Victor Drăgan ne duce în lumea fără ieşire a consumatorilor de droguri. Pe scurt, o tematică de o anumită factură, care poate că nu caracterizează o generaţie în întregul ei, dar e o realitate pentru nu puţini dintre tineri.