DE CÎTE ORI A DAT SAH MAT / Acuzat ca este dusmanul partidelor istorice, Traian Basescu apare, întîmplator sau nu, în toate combinatiile politice care au dus la decaderea lor. CDR si acum Alianta D.A. sînt exemple de grupari care au explodat la un moment dat. De data aceasta, Traian Basescu l-a ales pe Theodor Stolojan sa puna fitilul. Formatiunea pe care o lanseaza acum fostul consilier prezidential are o denumire care aduce la un loc doua cuvinte „magice”: liberal si democrat, pastrînd astfel potentialul de popularitate al Aliantei. Toate scenariile aduc în prim plan varianta unui partid prezidential. Cel care-i va oferi aceasta sansa lui Traian Basescu pare a fi Theodor Stolojan. Între ceea ce s-a întîmplat cu CDR si ce se întîmpla acum cu PNL se pot vedea similitudini îngrijoratoare. Lupta lui Traian Basescu cu Calin Popescu Tariceanu seamana izbitor de multcu cea dusa cu ani în urma cu Victor Ciorbea. Si atunci, ca si acum, PNT a preluat povara raspunderii unei guvernari în coalitie. Si atunci, ca si acum, PNT a
scazut drastic în sondaje.

Mi se pare ca avem de-a face cu practici pe care le faceau comunistii prin anii 1945-47. Metodele erau aceleasi: campanie de calomnii, minciuni, incriminari false care duceau la distrugeri de oameni, partide, traditii politice... Asta se întîmpla si astazi. Dar liberalii autentici sînt supusi acestor metode de aproape doi ani. Pentru mine este clar de unde vin aceste metode si cine la instrumenteaza... Este strigator la cer ce se întîmpla. Astazi, urmînd aceeasi practica, un specialist în a distruge partidele istorice este chiar presedintele Basescu. Sa nu uitam ce s-a întîmplat în timpul guvernarii Ciorbea. Pur si simplu a spulberat acel guvern. Asa cum face acum cu guvernul lui Tariceanu. - Doina Cornea

ISTORIA DECADERII PNT / Dupa alegerile din 1996, PNt a ajuns la putere în cadrul CDR. Paradoxal, istoria decaderii acestui partid începe o data cu urcarea lui pe podiumul puterii. La guvernare, PNt, mai exact premierul taranist, intra într- o serie de conflicte care l-au indicat ca principal perdant. Exercitiul guvernarii urma sa fie dramatic. Consecutiv, PNt- CD s-a vazut implicat în majoritatea crizelor de dupa 1996 si mai din toate a iesit învins. Momentul Madrid, criza Ciorbea declansata ca urmare a  eîntelegerilor cu Traian Basescu, criza Vasile, razboiul din Iugoslavia, mineriada, scandalul FNI,  etragerea lui Emil Constantinescu - iata punctele de reper ale unei guvernari care a fost vazuta ca responsabilitatea PNtCD. Esecul luptei împotriva coruptiei a determinat începutul sfîrsitului politicii bazate pe reforma morala (care a stat la baza politicii PNtCD) si care a culminat cu abandonarea CDR 2000 de catre Alianta Civica. În anul 2000, PNtCD participa în alegeri alaturi de UFD si alte formatiuni mici, în cadrul CDR 2000. Aceasta formatiune obtine putin peste 5% în alegeri, dar nu intra în parlament din cauza ca pragul sau de îndeplinit era de 10%. Ulterior, PNtCD se confrunta cu foarte multe convulsii interne. Partidul este parasit de foarte multi lideri, ramînînd doar o structura a fostilor „talibani”.

ISTORIA SCIZIUNILOR DIN PNL / Partidul National Liberal a fost reînfiintat imediat dupa Revolutia din 1989, de catre Dan Amedeo Lazarescu, Nicolae Enescu, I.V. Sandulescu si Sorin Botez. În numai 16 ani, formatiunea liberala a reusit „performanta” sa treaca prin 6 miscari de sciziune. Toate au stat sub semnul „întoarcerii la adevaratul liberalism” si al “reformarii” partidului. Prima sciziune s-a produs în iulie 1990.  Atunci între liberalii cu state vechi si cei tineri apare un adevarat conflict între generatii. Tinerii liberali, printre care se numara si actualul presedinte al PNL Calin Popescu Tariceanu, au fost exclusi dupa numai opt zile de dispute si au pus bazele unui alt partid, Partidul National Liberal- Aripa Tînara (PNL-AT). Aceasta formatiune politica adera la CDR, dar framîntarile continua si, la scurt timp, Radu Boroianu, Viorel Catarama, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru si Calin Popescu Tariceanu parasesc Aripa Tînara si formeaza Noul Partid Liberal (NPL). Nici acesta nu are o viata lunga deoarece pe 28 februarie 1992 fuzioneaza cu PNL, care acum era deja implicat în cadrul Conventiei Democrate. Din pacate, în aprilie 1992 conducerea PNL decide sa paraseasca Conventia. Aceasta hotarîre nu este acceptata de catre toti si determina a doua mare scindare. „Vinovatul” este Niculae Cerveni care, împreuna cu un grup disident, formeaza Partidul National Liberal - Conventia Democratica
(PNL-CD). Ramas singur la alegerile din 1992, PNL nu reuseste sa intre în parlament. Esecul determina formarea unui Grup de Reforma Morala si Politica care se pronunta pentru „renasterea partidului” sub o alta conducere. Membrii grupului sînt exclusi din partid si se produce o a treia sciziune. Asa apare o noua formatiune politica- Partidul Liberal ´93 (PL ´93). Dar nici anul 1993 nu e marcat de liniste pentru liberali deoarece presedintele partidului, Radu Câmpeanu este înlocuit cu Mircea Ionescu Quintus. Ca urmare, în februarie 1994, Radu Câmpeanu si Mircea Ionescu Quintus organizeaza fiecare congrese separate si se acuza de nerespectarea statutului. Se ajunge chiar la un proces cîstigat de Quintus. Ca atare, Radu Câmpeanu paraseste partidul si înfiinteaza PNL - Câmpeanu. Urmeaza o perioada de relativa liniste, PNL participînd în 1996la guvernarea CDR.
Pentru a avea sanse la alegerile din 2000, liberalii se decid sa faca o alianta cu partidul lui Teodor Melescanu, Alianta pentru România. În urma încheierii acesteia, Nicolae Manolescu decide sa plece din PNL. Dar negocierile cu ApR esueaza pentru ca aceasta îl dorea pe Teodor Melescanu la conducere, iar PNL pe fostul premier Theodor Stolojan. Pe 7 august 2000 Theodor Stolojan îsi anunta înscrierea în PNL. În fine, a cincea sciziune apare în legatura cu stabilirea candidatului la alegerile prezidentiale din
2000. Senatul PNL îl dorea pe Mugur Isarescu drept candidat al PNL. Congresul partidului decide sa îl sustina pe Theodor Stolojan. Se opun însa acestei candidaturi Dan Amedeo Lazarescu (tatal vitreg al lui Calin Popescu Tariceanu), Decebal Traian Remes, Vicentiu Gavanescu, Sorin Bottez si Ioana Bratianu. Toti pleaca din PNL si îsi anunta intentia de a “reconstitui adevaratul partid liberal”. Privita în aceasta lumina, cea de-a sasea mare sciziune produsa acum în PNL prin desprinderea gruparii Stolojan nu este o întîmplare. Aceasta deoarece între actualul lider PNL, Calin Popescu Tariceanu, si Theodor Stolojan exista acele rani mai vechi, de acum sase ani, când tatal vitreg al lui Tariceanu, Dan Amedeo Lazarescu, nu a acceptat ca Stolojan sa fie candidatul liberalilor la alegerile prezidentiale din 2000. PNL este astazi framîntat de o situatie pe care nu a mai cunoscut-o din perioada interbelica. Dupa 1920, PNL a fost singurul partid politic din România în care nu s-au manifestat disidente ori factiuni, atîta timp cît presedinte a fost I.I.C. Bratianu. O data cu moartea acestuia, dar si a fratelui sau, Vintila Bratianu, s-au produs primele rupturi interne. Încercarile de a mentine unitatea interna s-au izbit de pozitia lui Gheorghe I. Bratianu, fiul lui I.I.C. Bratianu, care si-a format propriul sau grup, mai apoi un partid paralel, dar si de disensiunile dintre cei care doreau sa preia conducerea partidului. Pentru sefia formatiunii politice au concurat mai multe personalitati. Cel care a întrunit cele mai multe dintre sufragii a fost I.Gh. Duca, dar se pare ca alegerea sa a fost determinata mai mult din pricina necesitatii PNL de a recîstiga guvernarea si de a bloca unele dintre actiunile avute în vedere de regele Carol al II-lea. Se stie ca regele avea o mare aversiune fata de liderii PNL, mai ales fata de Bratieni, dar cu deosebire fata de Barbu Stirbei. Dupa asasinarea primului-ministru I. Gh. Duca pe peronul garii Sinaia de catre un comando legionar, în 1933, factiunile liberale au devenit tot mai evidente. Grupurile s-au adunat fie în jurul lui Gh.I. Bratianu, al lui Dinu Bratianu, fie în jurul lui Gh. Tatarascu, ajuns prim-ministru.Era si o situatie total noua, în care Gh.Tatarascu nu era, totodata, si presedinte al PNL.Era o încalcare a traditiei liberale ca presedintele partidului sa fie nominalizat ca prim-ministru. Disensiunile s-au amplificat mai ales dupa ce Bratianu s-a apropiat mai mult de rege. Oricum, pîna la preluarea puterii de catre Carol al II-lea, în 1938, unitatea PNL nu s-a mai pus în discutie. Situatia s-a prelungit si in periaoda 1944-1946.