Una dintre cele mai bune voci de jazz din ţară recunoaşte că nu crede în talent

Cînd o asculţi pe Teodora Enache în concert e ca atunci cînd urmăreşti o excelentă piesă de teatru. Faptul că transpune melodiile nu doar cu vocea, ci şi cu expresia feţei, te face să rezonezi cu jazzul, chiar dacă „nu le ai cu muzica”. Cîntăreaţa a fost joi seara în clubul Diesel, iar concertul ei s-a bucurat de un real succes, mai ales că unul dintre spectatori a venit cu propunerea de înregistra un album chiar în club, cu un concert live.
 
- Cum a fost publicul clujean la concertul de joi?

- Niciodată nu am avut probleme cu publicul pentru că, de fiecare dată, indiferent la ce formulă sau repertoriu apelez, există o vibraţie în concertele mele. Oamenii au nevoie de vibraţii pentru că ele înseamnă legătura cu viaţa şi cred că ele există, iar în concertul de joi am le-am simţit atît eu cît şi publicul.

- Cine mai ascultă jazz în zilele noastre?

- Ca să înţelegi jazzul îţi trebuie ori o sensibilitate foarte mare ori o cunoaştere foarte mare. Sensibilitate pentru că este vorba de vibraţia despre care îţi spuneam, care se creează în concerte. Dacă nu ai sensibiltatea să percepi asta, poţi să o faci prin cunoaştere, să înţelegi acest gen de muzică. Sînt fani care cunosc artişti şi interpretări din anii 1920 şi ştiu totul despre ele. Cele două categorii formează publicul care iubeşte jazzul. Mai este şi a treia, snobii, care nici nu înţeleg şi nici nu cunosc, dar măcar e bine că nu se duc în altă parte pentru jazz. Este foarte bine că vin totuşi la concerte.

- Şi-au deschis oamenii apetitul pentru jazz?

- Eu nu pot să observ dacă este sau nu o creştere în ceea ce priveşte publicul iubitor de jazz. Cred că publicul este la fel. Nu îmi dau seama, dar ştiu că în anii în care nu cîntam şi m-am dus la cîteva festivaluri de jazz sălile erau pline şi lumea gusta. Percep asta şi acum. Eu am tot timpul parte de public, fie că sînt în club sau într-o sală de concerte, sala este tot timpul plină.

- Ce surprize pregăteşte Teodora Enache publicului?

- Îmi place să creez stări noi, să inventez ceva nou, spaţii muzicale noi şi abordez diferite teme. Am ca sursă de inspiraţie temele folclorice sau cele clasice din jazz. Surprizele vin odată cu colaborările cu muzicieni importanţi, iar fiecare dintre ei vine cu istoria lui. Am cîntat alături Stanley Jordan şi l-am adus în România. L-am descoperit pe Liviu Butoi şi am să mai cînt alături de el pentru că, în general, ceea ce îmi place păstrez şi împărtăşesc cu publicul.

- Se poate trăi din muzică în România?

- Depinde de priorităţi. Dacă vrei să trăieşti numai din muzică, dar numai din muzică, trebuie să îţi defineşti foarte clar priorităţile şi cu asta cred că am spus tot.

- Ce ar trebui să ştie cei care sînt la începutul unei cariere?

- În primul rînd, trebuie să îţi doreşti asta cu tot sufletul. Mă refer la artă, la artă în general, nu doar la muzică. În momentul în care simţi că altă cale nu mai este, atunci trebuie să îţi pui acolo toata energia, tot sufletul şi toată dorinţa. Sînt foarte mulţi tineri care îmi scriu şi mă întreabă ce să facă «sînt profesoară la nu ştiu ce liceu sau sînt doctoriţă şi iubesc la nebunie muzica. Ce să fac?». Eu ştiu ce am făcut eu. În momentul în care am început să cînt, aveam cu totul alt drum. Făcusem facultatea de matematică şi am primit o repartiţie în Bucureşti. Totul era ok, puteam trăi din asta şi să cînt ca hobby. Am rupt toate lanţurile care îmi asigurau confortul pentru că nu puteam respira fără să cînt. De ce să stai acolo dacă nu îţi place? Aruncă-te către ceva ce îţi place? Da, suferi, pentru că orice schimbare începe cu o suferinţă şi cu cît schimbarea e mai valoroasă cu atît suferinţa este mai mare. Trebuie să ai totul în tine şi trebuie să depui o muncă acerbă.

- Talent sau muncă?

- Eu nu cred deloc în talent! Nu cred deloc în definiţiile aşa-zişilor critici care spun că ăla are talent sau nu. Nimeni nu are de unde să ştie. Depinde cît de tare eşti focusat şi cît de tare te pregăteşti pentru asta. Cît dai din tine ca să ai un recital bun. Poţi să ai talent cu carul şi dacă nu munceşti se vede un solo bun şi după aia ai căzut.