* Smecherie. Moda nerespectării hotărîrilor judecătoreşti prinde şi la autorităţile statului
* Guvernul este acuzat că inventează tertipuri pentru a nu respecta deciziile magistraţilor

Într-un raport publicat la finalul săptămînii, un grup de judecători clujeni atrag atenţia că actualul guvern acţionează abuziv prin nerespectarea de hotărîri judecătoreşti care ar fi trebuit puse în aplicare. Aceştia afirmă că astfel de practici slăbesc credibilitatea instanţelor şi dinamitează încrederea românilor în independenţa şi forţa justiţiei. În raport, aceştia aduc în discuţie transformarea instituţiei care asigură arbitrajul pe piaţa telecomunicaţiilor, actuala Autoritate Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, aparat care a fost „botezat“ de trei ori pînă acum pentru ca la conducerea acestei autorităţi să fie „cine trebuie”. Actualul guvern acţionează după bunul plac, puterea executivă de la Bucureşti jonglînd cu instituţiile subordonate, reiese din raportul asupra justiţiei realizat de organizaţia SoJust. Judecătorii Cristi Danileţ, Liviu Ungur şi Adrian Neacşu şi juristul Bogdan Manolea atrag atenţia asupra faptului că încă există cazuri în care hotărîrile judecătoreşti definitive şi irevocabile care ar trebui puse în aplicare nu sînt respectate de către autorităţi, situaţie în care se regăseşte şi actualul guvern Tăriceanu. Din păcate, în momentul de faţă nu există o autoritate care să supravegheze dacă deciziile judecătorilor sînt respectate sau nu. În cadrul studiului este prezentat modul în care Autoritatea naţională de reglementare în comunicaţii (ANRC) a fost în mijlocul unei dispute pentru stabilirea conducerii unei instituţii care arbitrează piaţa telecomunicaţiilor.

Un premier decide

In martie 2005, Ion Smeeianu, care se afla la conducerea ANRC, a fost demis din funcţie de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu şi înlocuit cu Dan Georgescu. Smeeianu a considerat această măsură abuzivă şi l-a dat în judecată pe Tăriceanu. A obţinut cîştig de cauză, dar, în loc să fie re-numit în funcţia pe care o ocupa, guvernul s-a folosit de un tertip, anume de a schimba denumirea ANRC. „Chiţibuşul este de a restructura departamentul sau instituţia, aşa că cel vizat de hotărîrea judecătorească să nu poată beneficia de ea, dar nici să nu poată fi tras cineva la răspundere. Însă, organele de cercetare penală ar trebui să vadă dacă aceste schimbări se fac cu bune sau rele intenţii”, crede judecătorul clujean, Cristi Danileţ.

Botezul în telecomunicaţii

Judecătorii clujeni subliniază şi felul în care autorităţile au încercat să fenteze legea. „În mod firesc, fostul preşedinte al ANRC ar fi trebuit reintegrat în funcţie, cîtă vreme discutăm despre o ordonanţă de urgenţă respinsă de parlament, neconstituţională şi ale cărei efecte au fost declarate ilegale printr-o hotărîre definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Sancţiunea pentru refuzul reintegrării este pedeapsa cu închisoarea. Însă, a venit o altă Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), care ia locul ANRC, desfiinţată. ANRCTI are doar cîteva noi atribuţii vagi şi neconcludente în comparaţie cu ANRC. Acest act normativ nu fusese supus dezbaterii publice obligatorii conform legilor transparenţei în vigoare”, arată judecătorii în raportul lor. Prin desfiinţarea ANRC şi înfiinţarea ANRCTI, al cărei preşedinte rămîne tot Dan Georgescu, practic decizia judecătorilor de repunere în funcţie a fostului preşedinte nu mai are loc. Mai mult, pe acelaşi calapod, istoria se repetă la mijlocul lui august, cînd Georgescu, preşedintele ANRCTI, este revocat din funcţie de primul ministru şi este înlocuit cu Liviu Nistoran, un fost deputat PD-L care are afaceri în domeniul telecomunicaţiilor.

Şmecherii cu repetiţie

Dan Georgescu atacă şi el în instanţă decizia premierului şi obţine pe 18 septembrie o decizie a Curţii de Apel prin care se suspendă decizia de revocare a preşedintelui ANRCTI. Deşi Guvernul anunţase că va ataca cu recurs decizia instanţei, în aceeaşi zi se decide restructurarea ANRCTI şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Comunicaţii (ANC), printr-o nouă Ordonanţă de Urgenţă. Ca o paralelă cu situaţia din 2007, menţionăm că noua Ordonanţă de Urgenţă nu face decît să copieze dispoziţiile anterioare, modificînd denumirile instituţiilor din ANRCTI în ANC. „Nici în primul caz, nici în al doilea, nu a existat vreo reacţie din partea vreunei structuri organizaţionale a magistraţilor. Ne referim în special la Consiliul Superior al Magistraturii, care are obligaţia constituţională de a garanta independenţa justiţiei şi, deci, toate aspectele acesteia, inclusiv autoritatea hotărîrilor judecătoreşti”, se arată în studiul judecătorilor clujeni.

Un caz îngrijorător

Potrivit raportului judecătorilor clujeni, cazul descris este doar un exemplu pentru felul în care autorităţile încearcă să evite aplicarea legii. „Cazul analizat de SoJust este un exemplu a căilor găsite de autorităţi pentru a ocoli ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor puterii judiciare. Constituie în acelaşi timp un caz flagrant de deturnare de la finalitatea lor a puterilor cu care o autoritate centrală este investită, în scopul satisfacerii unor interese care nu au nimic de a face cu cel public”, scriu magistraţii clujeni. „În acest fel este afectată nu numai independenţa justiţiei, ci şi credibilitatea sistemului. Dar, mai ales, este afectată încrederea în puterile publice, aceea cum că rostul lor este de a
protegui statul de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor”, adaugă aceştia.

Hotărîri locale

Nu numai guvernul poate fi acuzat că nu respectă hotărîrile judecătoreşti definitive şi irevocabile, ci există cazuri notorii în care autorităţile locale recurg la aceste eschivări. Un asemenea caz este cel în care o societate clujeană a obţinut trei hotărîri judecătoreşti care obligau municipalitatea să plătească despăgubiri către societatea de salubritate SC Salubritate Albu SNC. În 1993, firma clujeană a încheiat un contract de salubritate cu administraţia locală. Însă, pentru că primăria nu i-a achitat lucrările, firma nu a putut plăti creditul luat de la Bancorex, iar banca a rechiziţionat utilajele pentru neplata datoriei. În 1995, Maria Iurian a deschis un proces în care cerea ca Primăria Cluj-Napoca să-şi achite datoriile. În 1998, instituţia a obţinut cîştig de cauză. Iurian susţine că deţine mai multe hotărîri judecătoreşti care îi dau cîştig de cauză, însă nu sînt puse în aplicare. „Am trei decizii judecătoreşti (DC 7/1998  şi DC 563/2004 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, şi DC 3436/2005 eliberată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) prin care primăria este obligată la plata sumei de 1,4 milioane de lei, rezultată din facturile restante, actualizate cu rata inflaţiei, dar nu se întîmplă nimic”, spune Iurian.