* Rarinca, student la marketing, cucereşte femei folosind clişee de clasa a cincea

Aveam nişte idei preconcepute despre studenţii la marketing, despre care credeam că-şi petrec ziua desenînd etichete de murături în aşteptarea consacrării pe un panou out-door. Poate că aşa e, dar atunci cînd creativitatea unuia o ia la vale pe tărîmul blogurilor, apar situaţii pe care mintea unui om odihnit nu le asimilează uşor. Găsind la amiază un blog de căscat, nu mică mi-a fost uimirea să constat că titularul jurnalului public este student la marketing, motiv pentru care creaţiile sale bloghiste ar trebui luate în serios. Propun spre studiu şi comentariu oda gagicilor, o puteti citi AICI, chestie încercată la moment dat şi de Cărtărescu, pe care, dacă nu-l citeşti, nici o gagică nu se mai lasă aburită pe messenger. Rarinca’s blog dedică femeilor un articol în care explică de ce le transmite el „cele mai bune gînduri şi celebrul La Mulţi Ani!”. „Pentru că sînteţi singura sclipire a raiului pe pămînt”, ceea ce dovedeşte că autorul habar nu are de păţania lui Adam, trimis în păcat tocmai de o femeie. „Pentru feminitatea pe care o emanaţi”, semn că autorul nu le-a văzut în viaţa lui pe Nikita, Magda Ciumac sau Mircea Solcanu.

„Pentru că fără voi viaţa noastră nu ar fi la fel de colorată”, îndreptar sexologic fără sens, Hustler-ul nu e alb-negru.
„Pentru că ne trezim cu voi în gînd şi adormim gîndindu-ne la voi”, studiu sociologic fără mare relevanţă, atîta timp cît între cele două momente ale zilei există alte situaţii în care un tip de treabă ar putea avea parte de acţiune.
„Pentru că sînteţi «speciale»”- dedicaţie de la mine pentru toate prinţesele din cartier, sînteţi numai pe interes!
„Pentru că ne sînteţi alături la bine şi la greu” - derapaj specific bloghiştilor pentru care o decepţie sentimentală înseamnă întreruperea conexiunii wireless.
„Pentru-urile” de mai sus sînt însoţite şi de o felicitare virtuală demnă de un marketing-ist, în genul celor din clasa a V-a, un trandafir cu „La Mulţi Ani”.

Plecînd de la prezumţia de nevinovăţie că, în spatele acestor gînduri, stă şi cugetă un om (nu copilul lui lelea Marie, aşa cum pare), am senzaţia că blogul va deveni în curînd o armă periculoasă ce nu ar trebui să fie accesibilă oricui. Frumoasă e sabia încovioată, dar dacă o mînuieşte stîngaci, posesorul poate ajunge la chirurgie plastică.

Nu mai citiţi bloguri proaste. Vă facem noi rezumatul!