* Soartă. Vînzătorul ambulant are firmă, contabilă şi impozitele plătite la zi
* Clujenii îl compătimesc, dar se găsesc şi şmecheri care să-l fure

Lukacs Robert, un nume care nu spune nimic, chiar dacă pe lîngă persoana care-l poartă trecem zilnic. Robert este vînzător ambulant, iar taraba lui conţine piese pentru maşini, începînd de la brăduleţi parfumaţi, pînă la detectoare de radar. De nouă ani, el se ocupă cu comerţul pe stradă. Şi-a făcut firmă, şi-a luat contabilă şi, fie iarnă sau vară, de dimineaţă pînă seară, nu-şi dezamăgeşte clienţii. A început cu un panou pe care avea lipite diferite lucruşoare, procurate de la furnizori, iar acum a devenit „Robert cu taraba”. Toată lumea îl cunoaşte, iar clienţii lui fideli sînt taximetriştii. „Chiar azi mi-am cumpărat de la el role fiscale pentru aparat. Îl ştiu de cîţiva ani buni şi mereu iau cîte ceva de la el, atîta bucurie are săracul. Mai glumim cu el şi îl ajutăm cu ce putem”, spune Gabriel Rus, şofer de taxi. Robert, în vîrstă de 27 de ani, cîştigă aproximativ 30 lei pe zi din care încearcă să supravieţuiască. „Am de plătit rate la bancă, nouă sute de lei pe lună, impozit şi 100 de euro chiria, pe lîngă mîncare şi ce mai am nevoie. Am şi prieteni bogaţi care mă ajută cu bani şi haine. Nu mor de foame”, spune comerciantul. El încearcă să o mai ajute şi pe mama lui care stă la ţară împreună cu unul dintre fraţii săi. Celălalt frate este şofer la o firmă de distribuţie, dar nu are posibilitatea să-l ajute deoarece are o familie de întreţinut. „Are copii mici, cu ce să m-ajute şi pe mine?”, îl apără Robert. Cel mai cunoscut vînzător ambulant locuieşte singur în Cluj şi, deşi este bolnav, a ales să muncească. A încercat să ceară ajutor social, dar nu a primit. „La început domnului Boc nu i-a plăcut ceea ce fac dar dup-aia s-a obişnuit, nu mai are nimic împotriva mea. Am încercat să obţin locuinţă la ANL şi dînsul mi-a promis că se ocupă acum cîteva luni, dar încă nu am reuşit nimic”.

Unii îl apreciază şi îl compătimesc, alţii îl dispreţuiesc, dar el îşi face mai departe treaba. „Îl văd adesea pe aici, nu am vorbit cu el, dar îl ştiu de mulţi ani. Trezeşte o compasiune printre oameni, pe mine nu mă deranjează personal şi nici pe clienţi. Sîntem în general predispuşi să compătimim astfel de lucruri, dar, dacă gîndim raţional, nu-şi prea are locul în centrul oraşului. Sînt anumite reguli pe care trebuie să le respecţi într-un oraş mare precum Clujul.
Primăria ar trebui să găsească o soluţie deoarece nu e tocmai un lucru cu care să ne mîndrim ca centru cultural. Nu este firesc ca oricine vrea să-şi deschidă o tarabă, să şi poată să se plimbe cu ea prin centrul oraşului”, afirmă Mircea Buteanu, patronul clubului Diesel.

Furat de un şmecher cu BMW

Bineînţeles că într-un oraş cosmpolit cum e Clujul, există şi persoane care îl batjocoresc pe Robert şi nu ţin cont de situaţia lui. „Am fost şi furat, chiar anul trecut. A venit unul cu un BMW seria 5, cu numărul CJ 30 XXX, chiar m-am bucurat crezînd că o să cumpere mai mult, dar mi-a furat un detector de radar, în timp ce un prieten de-al lui mă ţinea de vorbă să-i dau chitanţă. Ce puteam să fac? Nu mă puteam lupta cu el şi nici nu am zis la nimeni apoi, cine mă ia pe mine în serios?”, spune Robert, cu făcînd  haz de necaz.