Laszlo Alexandru vrea ca descentralizarea învãtãmîntului sã fie dusã pînã la capãt / Nãscut într-o familie maghiarã, „românizat” initial abuziv, Laszlo Alexandru si-a asumat acest destin si a fãcut scoala în limba românã, în care a scris si a tradus majoritatea lucrãrilor sale. Amenintat cu excluderea de la specializarea francezã, s-a transferat la italianã, limbã din care traduce în prezent si pe care o predã la Colegiul National „George Baritiu” din Cluj-Napoca. Un exemplu de succes al proverbului „un picior în fund este un pas înainte”, Laszlo Alexandru declarã cu optimism cã nu se abtine sã întoarcã „bobîrnacele”. În interviul cu „Foaia Transilvanã”, acesta le „aplicã” în parte Ministerului Educatiei si Cercetãrii, dar si intelectualului român.
Laszlo Alexandru
* Nãscut în Cluj, în 4 mai 1966
* Absolvent al Facultãtii de Filologie a UBB (1989),
* Specializarea limba si literatura românã –italianã
* Profesor de italianã la Colegiul National „George Baritiu”
* Doctor în filologie al UBB (1999)
* Director al Fundatiei Culturale „Amici” Cluj (din 1996)
* Director al revistei româno-italiene „Amici” (1996 - 1997) si al revistei E-Leonardo (din 2003)
Detalii la www.laszloal.tk
FTR: Ca om din interiorul sistemului, cum vedeti reforma din învãtãmînt?
Laszlo Alexandru: S-a pornit spre o reformã a sistemului, pe care o cred necesarã. În acest moment avem legea învãtãmîntului din 1995. Sigur cã pot fi scoase în evidentã anumite detalii perfectibile, pe ansamblu însã existã un mare pas înainte în noul proiect, plecînd de la finalitãtile pe care si le propune învãtãmîntul. În legea actualã, din 1995, fãcutã de „patrulaterul rosu”, finalitatea era însusirea cunostintelor necesare pentru buna realizare profesionalã. O alta era, o datorie a chiar învãtãmîntului, sã formeze patriotismul si dragostea fatã de tarã si de trecutul istoric.
De ce credeti cã este criticabilã promovarea patriotismului?
Laszlo Alexandru:Dacã plecãm de la finalitãtile asumate de noul proiect de lege al învãtãmîntului preuniversitar, deja accentele se pun cu totul altfel. Nu mai este însusirea de cunostinte, ci crearea si stimularea gîndirii critice, a spiritului critic, a creativitãti personale, crearea capacitatii profesionale pentru ca viitorul absolvent sã se poatã integra social si pe piata muncii. Imediat sare în ochi pragmatismul superior. Nu se mai vorbeste de patriotism, si de înaintasii nostri care au suferit si pe care trebuie sã îi cunoastem si sã îi iubim, ci este vorba de capacitãtile absolventului de a interveni ca actor activ în jocul social. Sã nu uitãm cã legea din 1995 a fost fãcutã de „patrulaterul rosu”.
Nu cred cã patriotismul trebuie promovat institutional. Patriotismul este o trasãturã, o valoare pe care ti-o dobîndesti. Plecat în strãinãtate, printre strãini, cu tot ce doresti la îndemînã, tot te apucã dorul de tarã. Patriotismul trebuie sã fie sincer, autentic, nu predat de la catedrã, nu proclamat prin lege.
Prin aceastã schimbare, vor fi tinerii mai capabili sã provoace prosperitatea?
Laszlo Alexandru: Sînt convins de acest lucru, mai ales cã noi am intrat în acest curent continental si se încearcã acum criteriile de bazã. În plus, tineretul este extrem de dinamic si permeabil. Tineretul trebuia sã se apere de mesajul nationalist si de prostiile care erau induse de legile tendentioase. Acum, ei nu trebuie sã se apere, pentru cã acum patriotismul este propulsat de noile legi. Din punctul meu de vedere, un bun patriot este cel care îsi face bine meseria. Valoarea fundamentalã nu va mai fi natiunea, ci competenta profesionalã. Prin calitãtile profesionale si morale ne vom promova în strãinãtate.
Per ansamblu, sînteti de acord cã actualul proiect de lege este bun?
Laszlo Alexandru: Da, însã dintre cele douã variante privind ciclurile de învãtãmînt, as fi pe cea de a rãmîne la ciclul de 4 ani pentru liceu. Este o variantã mai permisivã si pentru elevi, au dreptul de a-si da gratuit de douã ori bacalaureatul. Scopul este însã de aplaudat si sutinut, indiferent de culoarea politicã a celor care au elaborat legea. Vorbesc în calitate de intelectual independent, neafiliat politic.
Manualele trebuie descentralizate
Care ar fi punctele slabe ale proiectului de lege privind învãtãmîntul preuniversitar?
Laszlo Alexandru: În anumite aspecte însã se merge cu reforma în pasi de tango. Pe de o parte se încearcã descentralizarea, pe de altã parte nu se permite pînã la capãt. Mã refer la situatia manualelor scolare. În continuare, ministerul îsi pãstreazã prerogativa de administrare a manualelor scolare. Acele manuale aprobate de minister pot sã intre în sistem, ceea ce e o micã aberatie, o reminiscentã comunistoidã. Practica din Occident este ca editurile sã tipãreascã în mod liber manuale scolare, fiecare editurã are un consiliu de specialisti care aprobã manualul, în functie de programa scolarã. Apoi se distribuie gratuit profesorilor, care îl aleg pe cel care li se pare mai potrivit si îl prezintã în consiliul profesoral al scolii. Este decizia consiliului profesoral sã aprobe manualul sau nu. Odatã aprobat, devine obligatoriu pentru elevii acelei scoli.
Sînt convinsã cã în societatea românã ar apãrea discutii privind interesele profesorilor sau ale consiliului profesoral în alegerea unui anumit manual.
Laszlo Alexandru: Mai degrabã ar exista un interes la nivelul ministerului, unde sã intri pe toatã tara cu un singur manual. Mai usor sã-ti cumperi sau sã-ti captezi bunãvointa unui singur minister decît a o sutã de mii de scoli. Dacã vrei sã elimini orice suspiciune, trebuie cã descentralizezi. Dacã lasi decizia la latitudinea scolilor, dai libertate editurilor, responsabilizezi profesorii si consiliul profesoral. În Occident functioneazã de zeci de ani, nu stiu de ce nu ar functiona la noi. De fapt, la noi nu se vrea sã se predea aceastã prerogativã ideologicã.
Cifra de scolarizare, atributia scolii
Laszlo Alexandru crede cã ar trebui stimulatã concurenta dintre scoli. Desi directorii vor avea dreptul sã îi angajeze pe profesori, ceea ce e un mare pas înainte pentru a impulsiona spiritul de initiativã pentru atragerea de fonduri, nu li se dã autonomie scolilor în ceea ce priveste stabilirea cifrei de scolarizare.
Este societatea româneascã pregãtitã?
Laszlo Alexandru: Atunci ar apãrea adevãrata concurentã si atunci ar apãrea probabil si salariile diferentiate, dupã performanta la catedrã, dupã prestigiu. S-ar ajunge si la faliment, dar oricum unele scoli se vor închide, pentru cã natalitatea este în scãdere foarte mare în urmãtorii ani. Pentru scoala din Iclod, sã zicem, nu trebuie sã se aprobe cifra de scolarizare prin hotãrîre de guvern.
Dacã ar fi sã folosim tot exemplul dumneavoastã fictiv si fãrã intentia de a jigni profesorii din mediul rural, ar fi consiliul profesoral din Iclod capabil sã aleagã cel mai adecvat manual?
Laszlo Alexandru: Problema este de abordare. Dacã mergem pe sistemul paternalist, spunem cã „ãstia din Iclod oricum nu sînt în stare sã decidã” si vine ministerul si spune ce e bine pentru ei. E abordarea de sus în jos: cineva acolo sus ne iubeste si are grijã sã nu gresim. Metoda de tip democratic, occidental, este cã se responsabilizeazã la nivel local fiecare structurã, îi creditezi cu încrederea cã îsi cunosc meseria. Dacã apare un manual cu poze pornografice, rapid se intervine cu reclamatii, presa asta asteaptã; în douã zile se remediazã situatia. Într-o sãptãmînã vine o comisie de la minister si a închis manualul si s-a terminat. Concluzia: cei din Iclod trebuie lãsati sã îsi aleagã manualul. Dacã gresesc, trebuie reparatã eroarea.
Istoria unui "deznationalizat"
Laszlo Alexandru este un maghiar mai aparte, pornind de la numele sãu, neobisnuit, pe jumãtate maghiar, pe jumãtate român. „Nu fac un tapaj deosebit pe aceastã temã, dar provin dintr-o familie maghiarã si pãrintii mei au vrut sã îmi dea un nume maghiar. I-au spus ofiterului de stare civilã numele maghiar, însã acesta a refuzat sã îl înregistreze si a trecut prenumele Alexandru, echivalentul în românã”, povesteste detasat profesorul de liceu. „Automat se traduceau numele maghiare, deci sã nu mi se vorbeascã de prigoana împotriva românilor, cã la fel au pãtit pãrintii mei cu mine. Eu privesc asta însã cu mult simt al umorului si nu patetizez, mã simt foarte bine cu numele acesta, jumãtate român, jumãtate maghiar”, spune Laszlo Alexandru.
Toate studiile, de la scoala primarã la facultate, le-a fãcut în limba românã, asa cum au decis pãrintii sãi, pentru a-l ajuta sã se integreze mai bine social, sã îsi gãseascã o cale profesionalã oarecum mai usoarã. „Nu regret aceastã optiune, iar dincolo de asta, tot printr-o decizie personalã, am devenit scriitor român. Pînã la urmã ceea ce a fost un mic abuz amuzant al unui functionar de la starea civilã s-a transformat într-un destin auto-asumat”, ne-a explicat profesorul. Opera aceastuia include nouã cãrti scrise în românã si sapte traduceri din francezã si italianã, tot în românã.
Nu poate fi îndiguit etnic
Pozitia acestui maghiar despre revendicãrile comunitãtii maghiare pentru o mai mare autonomie a studiilor în limba maternã si reînfiintarea universitãtii maghiare nu corespunde întru totul curentului general. „Cazul meu e un caz special, în sensul în care, foarte pe sleau, autoanalizîndu-mã, sînt un intelectual deznationalizat”, povesteste Laszlo. Recunoaste cã nu rezoneazã la literatura maghiarã, nu citeste aproape deloc în maghiarã, si chiar se exprimã cu greutãti în aceastã limbã, în care comunicã doar cu pãrintii si familia.
„Nu e normal, nu mã victimizez, dar îmi dau seama cã pînã la urmã s-a petrecut o asimilare în cazul meu, si voitã, acceptatã, dar si impusã de organismele statale. Nu mã pot lua pe mine etalon pentru toatã maghiarimea din Transilvania, nu pot sã le pretind tuturor sã accepte cu entuziasm cultura românã, asa cum am acceptat-o eu. Eu mi-am asumat-o voluntar, deliberat si am regãsit bucurii estetice în limba românã”, se destãinuie intelectualul.
„Criteriul meu de bazã de judecatã nu e de naturã etnicã, ci eticã. Ce e bine si ce e rãu nu are granite nationale. Eticul nu poate fi îndiguit de etnic. Pe de altã parte pot confirma asta: dacã nu se permite o liberã practicare a limbii materne, este asimilatã de limba majoritarã. Îi pot întelege si pe coetnicii mei maghiari care militeazã pentru institutii în limba minoritãtilor. Dacã cineva judecã prin etnic, e normal sã doreascã sã studieze în limba minoritarã”, subliniazã Laszlo Alexandru.
despre intelectuali:
«Cei 12 ani cu Funar au fost cel mai grav accident de muncã al intelectualilor. Cei care îl lãudau pe Funar erau intelectuali de rangul doi - trei. Elitele de prim rang au evitat sã-l snoveze asa, prefãcîndu-se scîrbite. Nu l-au sprijinit pe fatã, dar oarecum neutru, ca pe vremea lui Ceausescu.»
despre cultura:
«Cultura clujeanã este mai mult individualistã, mai mult underground. E mai mult ascunsã decît manifestatã. Eu cred cã la intelectualii clujeni existã o mare dozã de interes financiar. Nu vãd neapãrat intelectualul ca pe cel care mãnîncã mititei, bea bere si rîgîie laolaltã cu toatã lumea, decît dacã, desigur, vrea sã candideze la diverse functii politice. Are clar o datorie de a-si spune opinia, cu toatã fermitatea si fãrã teamã de periclitarea carierei sau a imaginii publice. Iar cel mai important pentru intelectual este sã îsi cearã iertare cînd a gresit.»
Ultimele articole de Madalina Prundea:
