Daily Cotcodac este campionul en-titre al blogurilor din .ro (mai nou, aşa se zice România), cu două premii la Roblogfest - Cel mai popular blog şi Cel mai bun blog colectiv. În echipa Daily Cotcodac, primul 11 e şi singurul 11, că exact atîţia sînt în lot. Printre ei, un mogul, o doamnă din Oltenia cu mult mai mult umor decît Garcea cu năframă, un medic, Groparu şi alţi tipi care vor să scrie serios, dar nu le prea iese, primind sute de comentarii pe zi cu plîngeri de la cititorii cu dureri de burtă sau cu apă în nas.

Vedeta incontestabilă a echipei, „Prinţul”, „Briliantul” şi „Bomba sexy” toate într-unul, este Julius Constantinescu, un fost student de Cluj, pe care o să-l lăsăm să vorbească, fără altă prezentare.

- Ce-i cu asocierea asta româno-engleză din numele blogului?
- Atîta engleză ştiu eu. Ca să ajung preşedintele României, îmi ajunge.

- Cum crezi că au reuşit oamenii să-l ţină minte?
- Nu au reuşit. Poate ţi-au dat greşit foaia cu întrebările şi ăsta era, de fapt, interviul pe care trebuia să-l faci cu redactorul şef de la New York Times.

- Cum ai promovat blogul la început? Ţi-ai pus status la messenger? Ai dat mass?
- Am ştiut că sînt pe drumul cel bun cînd mi-a zis un amic din Turda: “Ai început să cerşeşti linkuri. Ai instincte de blogger”.

- Cum îţi dai seama că un text e comic şi gata de publicat? 
- Nu văd legătura dintre “comic” şi “gata de publicat”. Dacă era vreuna, încă aşteptam cu toţii primul text pe Daily Cotcodac.

- Cîţi sînteţi în „redacţie” şi unde e asta?
- Sîntem 11. Cît despre redacţie, nu avem, funcţionăm ca Al Qaeda, fiecare pe cont propriu. Aşa, dacă unul dintre noi e capturat de cititori, restul scapă.

- Ce aveţi cu judeţul Vaslui? De Sălaj de ce nu scrieţi niciodată?
- Promovăm calitatea umană. Sălajul produce cea mai bună pălincă şi, cu toate astea, în Sălaj nu se întîmplă niciodată nimic. În deşertul Gobi sau în pustietatea arctică se întîmplă mai multe decît în judeţul Sălaj. În schimb, Vasluiul nu produce absolut nimic, dar viaţa e trepidantă acolo: bătăi cu parul, înjunghieri pe fondul consumului de alcool, bătrîne violate… sînt convins că viaţa pe Pămînt a apărut în judeţul Vaslui, doar că încă nu a ajuns în Sălaj.

- Care-s mai comici? Ăia care violează babe sau ăia care vor să-şi dea foc?
- Pentru babe, sigur sînt mai comici primii.

- Cînd aţi început să scrieţi pentru Buzdugan? Sînteţi plătiţi la bucată?
- Cu Buzdugan am lămurit-o, m-a sunat şi acum ne citează. În schimb, am descoperit în ultimul număr din Caţavencu un articol cu aceeaşi idee şi acelaşi titlu cu unul dintre textele noastre de săptămîna trecută. Dacă ne fura un bătrîn plictisit şi care nu mai are de vreo 10 ani chef să scrie, gen Buşcu sau Biju, mai înţelegeam, dar ne-a furat un băiat tînăr, care teoretic ar trebui să muncească pe rupte. Nu se mai face presă ca pe vremuri, ăştia tineri ard etapele.

- Voi de la cine furaţi?
- Sincer, eu am furat de vreo două ori de la Jerome K. Jerome fără să-mi dau seama, m-am prins după o săptămînă cînd mă luau cititorii peste picior pe site. Bine că e mort omul, că astfel îmi bătea obrazul că n-am avut măcar bunul simţ să-i pun link.

- Hai, laudă-te şi cu Roblogfest, ştiu că de-abia aştepţi. V-aţi dorit mai mult victoria?
- Noroc că sînt paranoic şi eram convins că există o conspiraţie care vrea să ne fure şi ne vadă morţi. Prin urmare, am făcut o campanie agresivă, luaserăm deja premiile şi încă ne mai vota lumea. Am avut de trei ori mai multe voturi decît al doilea clasat, la ambele categorii. Nu vă citeşte Geoană, nu? Perfect, că după aia vă trezeaţi cu comentarii de genul “Uite al dracu’, ce le mai înfloreşte”.

- Care-i următorul campionat pentru care vă pregătiţi?
- Dacă vom continua să scriem la fel de plicticos, cred că ne putem înscrie liniştiţi blogul la Festivalul filmului finlandez.

- De mogul nu te întreb.
- Ce să-ţi spun, nu mă întrebi. Întreabă-mă.

- Ce caută Voiculescu la voi?
- Mogulul a vrut să-şi testeze puterile într-un mediu mai puţin prietenos, chiar uşor ostil. Putea să scrie foarte bine ca Patriciu, într-un ziar de-al lui, unde nişte băieţi ar fi avut grijă să şteargă toate comentariile negative şi unde, îl citez acum, l-ar fi sunat de la redacţie doar ca să-l întrebe: “Şefu’, cînd ne mai trimiteţi un editorial din ăla percutant de-al dumneavoastră?”. La noi nu beneficiază de protecţia asta, e pe cont propriu.

- Cîţi bani v-a dat?
- Înţelegerea a fost limpede din start: te lăsăm să scrii la noi, dar nu ne alergi cu valiza de bani. Omul a fost corect şi n-a încercat să ne mituiască. În compensaţie, nici noi nu-i plătim textele - în felul ăsta, îl ajutăm să-şi înţeleagă mai bine angajaţii de la Intact.

- Trei chestii de care ţi-i dor de la Cluj.
- Nu mi-e dor de Cluj, cînd m-am mutat la Bucureşti m-am unit cu ţara. Acum mă duc la Beiuş, la ai mei, şi mă uit tîmpit la Valea Nimăieştiului, care trece prin mijlocul oraşului – nu vezi o hîrtie, un pet, zici că-i făcută în Photoshop. La noi în Dristor, mergi pe trotuar şi nu ştii niciodată cînd îţi aruncă vecinul oasele de la masă în cap. Îţi educă reflexele.

- Planuri de viitor şi alte pleonasme?
- În afară de mine, toţi cei care scriu pe Daily Cotcodac sînt oameni însuraţi. Nu ştiu ce planuri de viitor îţi închipui că mai pot avea.


PE SCURT/ Cine ar cîştiga într-o luptă dintre:

U Cluj şi U Craiova
Ca să lămurim asta, ar trebui să jucăm în aceeaşi divizie. Nu vă chinuiţi să promovaţi, retrogradăm noi.

Caţavencu şi Kamikaze
Greu de spus. E o luptă între titani. Şi unii, şi alţii şi-au propus să nu-şi facă cititorii să rîdă şi le iese foarte bine.

Mircea Badea şi Cabral
Badea nu e blogger, e un băiat care apare la televizor şi în timpul lui liber mai scrie pe un blog. Cabral le bungheşte ceva mai bine cu scrisul, dar şi pe el îl ajută faptul că era cunoscut deja publicului din îndrăgite producţii de televiziune. Bloggeri adevăraţi sînt Zoso, Visurît, Lovin, Simona Tache, Groparu, oameni care s-au făcut cunoscuţi prin scris, fără să apară la televizor. Mă rog, Groparu a apărut şi la televizor. Să sperăm că n-a prins gustul, nu vrem să mai moară cineva.

Francezi şi moldoveni
Eu zic că dacă Napoleon era moldovean, bea oleacă de jîn şi în două ore era la Londra, evacua Camera Lorzilor cu parul în mînă.

Julius şi Pircă
Iarăşi e greu de spus. Amîndoi sîntem redutabili. De pildă, Pircă ştie unde au pîine de-aia bună, cu coaja crocantă. Pe de altă parte, numai eu ştiu unde se mai găseşte apă minerală la sticlă de sticlă, plus că mă recunosc toţi ţăranii din piaţă la Big Berceni. Ultima dată i-am pipăit unuia toate roşiile pînă l-am scos din minţi: „Haide, dom’ne, ce te uiţi atîta, că nu cumperi apartament?”. „Păi la cît costă”, zic, „e ca şi cum aş cumpăra apartament”. Abia am scăpat cu fuga.

Şi aici linkul către blog, că aşa-i frumos, unde pe dreapta puteţi vedea şi toată echipa

Nota redactorului: Dacă nu aţi regăsit citatul din titlu în interviu e pentru că Julius nu a zis asta, am scos şi eu, ca marii jurnalişti, puţin din context, pentru că dacă tot nu ne citeşte Geoană, poate dă un ochi Băsescu, că în sfîrşit are un contracandidat serios.