Poetul Ion Mureşan şi-a exprimat părerea de rău pentru starea gravă în care se află Mitropolitul Ardealului, Bartolomeu Anania, şi şi-a amintit cum a descoperit extraordinarele predici ale Înalt Preasfinţitului.  

„Eu îl consider pe Bartolomeu cel mai mare predicator din Biserica Ortodoxă de astăzi. Are o putere de a pătrunde în pildele biblice, în temele biblice, de a apropia Biblia de om. Sigur că şi vocea lui gravă şi ţinuta îl ajută la asta. L-am ascultat întîmplător la început, duminica, atunci cînd treceam pe lîngă catedrală. Era vară, uşile erau deschise, am ascultat şi eu şi m-a cucerit. Are o putere de înţelegere demnă de un poet. Zicea că noi tot timpul aşteptăm să vină un Iisus din ceruri, să fie un mare miracol, un mare fenomen atmosferic, o dereglare a planetelor. Nu, Iisus vine umil, spunea Bartolomeu. Dacă am şti că omul de lîngă noi e Iisus, i-am oferi daruri, apartamente, maşini. Iisus nu vine aşa. E o bucăţică din celălalt de lîngă tine. Dacă te gîndeşti că dai aproapelui, îi dai lui Iisus. Şi poate chiar e el”, îşi aminteşte poetul.

Mitropolitul Ardealului a publicat şi mai multe volume de poezii, sub numele Valeriu Anania, după ce, în 1978 devenea membru al Uniunii Scriitorilor din România. Potrivit wikipedia, i-au apărut volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992) şi alte cîteva de proză şi eseuri. „Ca poet, l-am citit puţin, dar are poeme clasice, au limpezimea aceea enervantă la un moment dat, bine direcţionată, versuri pline de frumuseţe care arată că există Cineva deasupra noastră. Dar dimensiunea lui e cea de propovăduitor. Ştie să facă înţeleasă pilda din Biblie şi să apropie credinţa de om, să o scoată din cărţi şi să o facă omenească. Îmi pare rău că bătrînul e atît de bolnav”, a spus Ion Mureşan pentru FTR.ro. 

Noapte liniştită, de Valeriu Anania 

Noapte liniştită, noapte desfătată, 
Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată. 
Steauă călătoare, leneşă'™n amiezi, 
Din genunea clipei ritmic o'™ntrupezi 
Şi mi-o urci în tindă, lumea s'™o cuprindă 
Ca o nestemată prinsă pe oglindă. 
Cine te citeşte, cine mi te-arată, 
Noapte liniştită, noapte desfătată? 
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut 
Şi pe la'nceputul cronicii te caut, 
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi 
În măsura vremii dintre doi ţăruşi? 
Umblu'™n cartea toată, eşti mereu în carte. 
Foaia te desparte, faţă nu te'™mparte. 
Îmi surâzi din slova paginii deschise 
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise, 
Zilnic dăruindu-mi viaţa pintenoagă, 
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă. 
Şi cântări de leagăn cânţi ca şi-a altădată 
Tot atât de vie şi adevărată, 
Limpede'n vecie, limpede'™n clipită, 
Noapte minunată, noapte liniştită!