* „Nu vrem cărţi importante la Oser”

Ieri, la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj, s-a lansat cel de-al treilea volum de „carte veche din Bazinul Carpatic”. „Fondul de carte veche al fostei mănăstiri minorite din Aiud” reconstituie istoria colectivului catolic din localitate cu ajutorul incunabulelor păstrate în bibliotecă. Începînd cu ora 12.00, s-a desfăşurat lansarea cărţii lui Emese Racz „Fondul de carte veche al fostei mănăstiri minorite din Aiud”. Volumul este un catalog al cărţilor vechi, care conţine descrierea a 836 de titluri şi 33 de manuscrise, volume din biblioteca din Aiud. Introducerea volumului a fost scrisă atît în limba română, cît şi maghiară şi germană, restul cărţii conţinînd şi texte în limba latină.
Cartea conţine o istorie a instituţiei de unde provin documentele, în cazul de faţă mănăstirea colectivului catolic din Aiud. Cu ajutorul catalogului ne putem face o idee despre cum au circulat primele cărţi şi despre mentalitatea personajelor. Ea reflectă elementele folosite în predici de preoţii care au scris aceste documente şi împrejurările în care le decurgea viaţa. „Un bibliotecar bun ştie că nu se poate opri doar la cunoaşterea «Numelui trandafirului», ci şi la cunoaşterea trandafirului în sine. Astfel că autoarea nu doar că a prezentat titlurile importante din trecut, ci şi mesajele transmise de acestea”, a declarat Istvan Monok, directorul general al Bibliotecii Naţionale din Ungaria.

Fără un catalog, o bibliotecă nu are cărţi

Cel care a prezentat cartea şi importanţa sa a fost Istvan Monok, care a asistat la realizarea catalogului. „Datoria noastră este să adunăm, ordonăm şi să cercetăm toate sursele care dezvăluie o cultură anume. Îndeplinim obligaţiile legale ale unei biblioteci, dar funcţionăm şi ca un centru de cercetare. Rolul unui astfel de catalog este să valorifice anumite cărţi, el nu descrie un singur titlu, ci mai multe. Astfel putem evita ca unele publicaţii importante să ajungă la Oser, cum se întîmplă de obicei. Fără catalog, o bibliotecă este în faţa unui pericol, deoarece nu-şi poate dovedi dreptul de proprietar”, a spus directorul Bibliotecii Naţionale din Ungaria. El a subliniat faptul că, motivul pentru care multe cărţi se „pierd”, iar bibliotecile devin ruine, este lipsa personalului calificat.

Cărţile vechi ne unesc cu vecinii

Biblioteca Naţională din Ungaria a propus bibliotecilor din ţările învecinate să construiască împreună o bază de date a cărţilor vechi, proiect care este momentan în desfăşurare. În România, tot mai multe centre au început să îşi facă această bază de date, la care Monok, împreună cu „echipa” sa, oferă asistenţă. Momentan, se pregătesc să realizeze acest fond de carte la Carei, Braşov şi Odorhei. Emese Racz, care este şi membră a colectivului Bibliotecii Universitare, a lucrat aproximativ şase ani la catalog. La descrierea titlurilor, ea a folosit recomandări internaţionale, astfel textul poate fi convertit în bază de date aşa cum este, fără a avea nevoie de traducere. Ea publică toate însemnările şi face referire la legăturile deosebite între titluri. Cartea conţine şi un index al gravurilor, pentru a urmări elemente din istoria populară. La sfîrşitul lansării, ea a citit un pasaj din cartea sa, în care prezintă o istorioară despre o „domniţă şi cîţiva reverenzi”. Povestea spune că domniţa a fost prinsă de pastori, gîdilată şi mîngîiată, iar la judecată tot ea a fost ameninţată cu „călăul”. Autoarea încearcă să ne facă cunoscută prin lucrarea sa o lume care, cu ajutorul acestor fonduri, poate fi comparată cu zilele noastre.