* Cea mai recentă producţie semnată de Tarantino e deja un succes în cinematografele clujene

În română a fost tradus „Ticăloşi fără glorie”. Ar fi trebuit măcar „fără glorii”, ca să adapteze cumva analfabetizarea titlului unei pelicule din ’78 pe care se pare că Tarantino a preferat-o altui nume mai pompos. Cu autoritatea supremă a regizorului, Tarantino prezintă pentru prima oară în istorie un scenariu care include cel de-al treilea Reich şi nu se sfîrşeşte cu supremaţia armată a acestuia. Tom Cruise a tras de curînd un film pe subiect, ceva cu „Valkyrie”, în care moare încercînd să-l asasineze pe Hitler. Oare ce se întîmplă cînd un regizor chiar înfăţişează un asasinat reuşit asupra lui Adolf? În afară de cîteva milioane de evrei care ies bine dispuşi din sălile de cinema, probabil că nimic.

Scalpuri, cîte poţi duce

Hitler nu e nici pe departe centrul subiectului, dacă o fi vreunul. Cele cinci capitole în care e structurat prezintă fiecare scenarii diferite şi personaje aproape diferite, care la un punct converg în mod spectaculos. Brad Pitt joacă la perfecţie rolul sudistului american Aldo Raine, cu rang mijlociu în armata americană, care e trimis în spatele liniilor inamice ca liderul unei trupe de gherilă autointitulată „The Basterds”. După spusele lui Raine, naziştii „need to be dee-stroyed”. Scopul fiecărui membru e de a culege o sută de scalpuri naziste. Personajul feminin e Shoshanna, evreică persecutată de mică de nazişti, care reuşeşte să fugă la Paris, să-şi ia o altă identitate şi pe care paraşutarea echipei „The Basterds” o găseşte matură, proprietara unui cinematograf. O posibilă premieră nazistă de-a lui Goebbels în sala ei o determină să pună la cale un plan pentru incendierea tuturor participanţilor. Adică tot Statul Major al lui Hitler, cu el cu tot. În acelaşi cinematograf şi cu aceeaşi ocazie plănuieşte şi echipa lui Raine să-i aplice „micului caporal” ultima lovitură. Restul, în film!

Actori tari și ceva premii

Cel mai reuşit personaj pe departe e colonelul SS Hans Landa, Vînătorul de Evrei. Pentru acest rol, lui Tarantino i-a trebuit un actor bun şi care vorbeşte fluent în patru limbi străine. Cum în America aşa ceva nu există, actorii fiind analfabeţi prin definiţie, rolul i-a revenit lui Christoph Waltz (foto), neamţ prin născare. Prestaţia i-a adus un premiul de cel mai bun actor la Cannes. Dar cum americanii, pe lîngă că „e proşti mai e şi îngîmfaţi”, cu siguranţă vor neglija să-i deie şi un Oscar. Ca picanterie, italiana vorbită de Brad Pitt e probabil cel mai bun banc din film.