* Profet. Cine crede în viitorul Ardealului si al României
* Fostul baterist la "Semnal M" vrea sa pastreze vie mostenirea lui Iuliu Merca

Istvan Nagy sau Stefan Nagy sau Fane Nagy, cum este alintat de fani si de cunoscuti, face figura de patriarh. E greu sa ignori barba bogata, de Abraham si statura impunatoare. Este, de altfel, un atent studios al Bibliei, pe care o considera o carte "cu cheie", ascunzînd multe secrete. Din cînd în cînd, rememoreaza vremurile boom-ului muzical clujean al anilor '60, cum erau bucurestenii înainte de '89, cariera sa muzicala, dar nu uita sa aminteasca nici proiectele de viitor.

Liceenii rock'n'roll

Fane Nagy spune ca a cochetat, în tinerete, cu ideea de a deveni artist plastic. Desena foarte bine, începuse sa si scrie. Dar în clasa a IX-a a descoperit formatia liceului unde învata, "Balcescu". Avea nume "fitoase" formatia aceea, precum "Blues Dance"sau " Gusgans". Interesant este ca a început la chitara bas. Trecerea la tobe îsi poate gasi explicatia si într-o experienta din vremea liceului: "aveam un baterist în formatie si, ca regula, el era acela care tot pleca cu gagicile", zîmbeste Nagy. Mijlocul anilor '60 aveau un aer aparte. "Era ceva fascinant, nemaipomenit: la fiecare liceu se organizau ceaiuri dansante, în fiecare duminica. La "Balcescu", la "Eminescu", la "Sincai" etc., pe coridoare. Durau de la cinci la noua. La noua fara un sfert toata lumea se pregatea de plecare. Era asa o ordine ca nu mai comentam, ne bucuram ca un asemenea eveniment exista", îsi aminteste bateristul.

Clujul de club

Profesionalizarea s-a petrecut în "turneele" pe care formatia le facea prin celelalte licee clujene, dar si prin cluburile studentesti, de la Casa de Cultura a Studentilor (Sala Oglinzilor), de la Agronomie, de la Politehnica , de la Medicina. Si nu trebuiau uitate nici cluburile muncitoresti. "Exista pe atunci clubul "Armonia", cum treci podul peste calea ferata, spre Baci, la stînga, înainte de autogara. Avea program de noapte si erau si batai. Sala era foarte mare, o data si jumatate cît Republica. Si se umplea. Aici a concertat în 1968 la plecarea în armata Iuliu Merca, împreuna cu bateristul Salamon Francisc, mai tîrziu baterist la Semnal M. Mai functiona clubul "Lemnul" din Piata Muzeului, la etajul I, unde dupa revolutie a fost si o videoteca. Clubul "Pielarul" se gasea undeva în Iris, într-o curte. Avea o sala mare, iar în spate functiona si o popicarie. Acolo se organizau seri dansante unde mai toate fetele mergeau însotite de mame. Mamele stateau pe margine si fetele dansau toata noaptea, pîna pe la trei-patru. Alte cluburi? Clubul "Tipografia", pe Memorandumului, unde este acum "Autograful", dar la etaj. Apoi clubul "Terapia", pe Petru Groza, clubul "CFR" vizavi de Tribunal, clubul "Electrometalul" unde am cîntat  cu Dan Cosma, Juju Torok, Nelu Nasaudeanu. Si sa nu uit clubul "Victoria" de sub cinematograful "Arta", unde petrecerea de obicei se termina pe la orele 22-23, un loc foarte bun. Am cîntat un an si ceva acolo alaturi de Costica Camarasan, Teo Peter, Guzu etc.. Nu erau batai. Singurele locuri unde te duceai cu frica erau "Armonia" si "Pielarul". Acolo dadeai de gasti, si daca nu ti se întîmpla ceva pe loc, în club, aveai sanse sa ti se întîmple cînd veneai spre centru. Te luau în primire, dar pe atunci nu erau în stare sa te împuste, sa te omoare. Mai curgea un pic de sînge, dar cam atît", îsi aminteste, cu nostalgie, muzicianul. În tot Clujul functionau cam 25 de formatii de muzica usoara, pe lînga formatiile permanente ale localurilor, cum erau cele de la "Continental", "Somesul", "Colina" sau "Metropol".

Statuie muzicala a lui Merca

Fane Nagy face figura unui maghiar ardelean, dar patriot român (a avut o bunica moata). Desi a plecat în 1989 din România, nu a rezistat în Germania decît sase ani. Are mare încredere în viitorul tarii. Se preocupa de conservarea memoriei lui Iuliu Merca prin proiectul " In memoriam Iuliu Merca", pentru care a imaginat un remember cu totul original: "va fi o statuie lînga Casa de Cultura a Studentilor- Iuliu asezat pe o banca. Daca te vei aseza alaturi de el, senzori de miscare vor porni melodii ale formatiei Semnal M", îsi prezinta Nagy conceptul. În rest, cei sase copii l-au daruit cu nepoti, asa ca a devenit un tînar bunic. Si ce poate fi mai frumos decît sa ai un bunic rocker?

"Ma simt un vizionar"

- Cum ati ajuns în "Semnal M"?
- Din 1973 Iuliu m-a dus la Bucuresti, în formatia "Mondial". Formula: Iuliu Merca, Filip Merca, Gabi Dragan (vocal) Nicu Enache la orga si cu mine. Am învatat foarte mult atunci. Înainte bateam cît de complicat se putea, eram "break-oman" faceam multe break-uri. Cu Iuliu am învatat sa ma stapînesc, sa ma subordonez intereselor formatiei. Bateria nu e instrument solistic. Da, ai momente în care poti sa-ti etalezi cunostintele, sa-ti descarci nervii, sa ai placerea unui solo. Dar tobele sînt ca sistemul osos. Pe ele se construieste armonia melodiei. De la "Mondial" am plecat la "FFN", "Formatia Fara Nume". Am cîntat un sezon la Bucuresti. Mi-au facut rost de ceva locuinta-daca intram doua persoane, era casa plina! A fost o perioada frumoasa, dar nu m-am putut obisnui cu Bucurestiul.

Bucuresteni saritori

- Ce anume nu v-a placut?
- Oamenii erau foarte buni, foarte saritori. Nu puteai sa te ratacesti în Bucurestii dinainte de Revolutie. Trebuia doar sa întrebi "nu stiti unde e strada cutare?". Zece sareau sa te ajute, erau în stare si sa vina cu tine pe troleu ca sa-ti arate unde trebuie sa mergi! Altfel se raporta om la om, pe atunci, însa nu m-am acomodat. Era un alt stil, era un alt ritm de viata, se simtea ca este capitala. Noi în Cluj ne stiam între noi, ma simteam acasa. De ce se simte bine beduinul în Sahara, unde-s doar doi palmieri si-o baltoaca în nisip? În 1989 am plecat cu a doua mea nevasta si patru copii, Iulia, Susi, Davis si Emanuela în Germania, la rudele ei. Nu am putut sta mult timp acolo.

- V-ati întors în 1995. Ce ati gasit schimbat?
- S-a stricat relatia interumana. Înainte, din zece oameni, stiai ca unul e turnator. Dar era o asemenea coeziune între oameni... încît ceilalti noua tagaduiau ce spunea turnatorul si nu te tradau. Acum te toarna si te mint cînd te astepti mai putin. Înainte de '86 am mers cam o luna la Securitate pentru ca am spus un banc politic. În fiecare dimineata, stateam pe coridor. De la 8 eram acolo, la 1 ma trimiteau acasa. Stiam cine m-a turnat, dar stiam sigur ca ceilalti au sa ma acopere. Si asa a fost.

- Circulau droguri în rock-ul românesc pe atunci?
- Eu în viata mea, de cînd sînt, nu am auzit de asa ceva. O singura data, sa nu mint, la mare, cîntam cu "Mondial", aveam barba mare, neagra, parul lung. Mi-a aparut în fata un marinar, cu pantaloni albi si camasa marinareasca, cu barba roscata si parul lung. Ne-a întrebat daca am dori ceva de genul acela. La cuvîntul "LSD!" cred ca toti ne-am vazut în puscarie. Cînd ne-a vazut fetele îngrozite, a si tulit-o!

Iuliu Merca

- Nu încetati sa amintiti de personalitatea lui Iuliu Merca...
- Este o mare cinste pentru oricine ca a cîntat cu Iuliu Merca, pentru ca acest om a dat un sens vietii multora dintre noi. Am fi ramas la un stadiu mediocru în dezvoltarea noastra, ca oameni, ne-am fi pierdut pe drum. Daca ajungeai pe mîna lui Merca, deveneai mai serios, mai pretentios, mai profesionist. Nu vorbesc despre un zeu. Iuliu a facut greseli ca noi toti, a iubit si a iertat ca si ceilalti. A mai baut un pahar în plus, a mai si fumat, ca atîtia altii. Însa cine a lucrat cu el s-a încarcat cu energie pozitiva. Mai ales în domeniul artei. Pentru ca avea un simt estetic iesit din comun. Melodiile lui vor ramîne. Unii spun ca "Învataturile lui badea Ion din Apahida catre fiul sau Gheorghe" este un cîntec sovin. Nu-i adevarat! Este o piesa cu mare încarcatura de dragoste de glie. E normal, daca te-ai nascut aici, sa-ti placa limba materna, pamîntul natal.

- E interesant ca "Semnal M" a fost o formatie interetnica si a rezistat evenimentelor din anii '90.
- Acum 500 de ani asteptai ca razesii sa te scape de turci, dar problemele umane erau aceleasi, chiar daca nu cîntau "Aerosmith" sau "Guns'n'Roses". Iar aici în Transilvania, problemele interetnice au fost alimentate de interese ale marilor puteri. Altfel nu ar fi existat.

- Dupa moartea frontman-ului, ati ajuns cam în situatia în care se gasea Queen dupa disparitia lui Freddie Mercury. Cum ati trecut peste aceasta încercare?
- M-am simtit mult timp pedepsit de Dumnezeu ca Iuliu a murit în bratele mele. Eram cu Natalia în Salvare, l-am dus de la hotel. El s-a urcat în Ambulanta pe picioarele lui. A facut Salvarea 300 de metri si Iuliu a murit. Ambulanta era o Dacie, afara erau 40 de grade, iar în masina vreo 50! Nu aveau tub de oxigen, si cînd am ajuns la cabinetul medical din Costinesti, i-au pus unul, dar acesta a explodat! Ca si cum Dumnezeu voia sa spuna ca acolo trebuia sa se termine totul. Am si acum cosmaruri, doi ani n-am putut sa dorm. Nici acum nu pot dormi o noapte întreaga. Dorm o ora doua, ma trezesc, citesc ceva pe Internet, iarasi ma culc. Apoi am înteles ca Dumnezeu mi-a facut o mare onoare: ca mentorul meu, caruia îi datorez atîtea în viata, sa moara în bratele mele. Dar ma bucur ca sînt oameni, sînt instrumentisti în generatia noua care fac fata, care duc muzica rock mai departe. La "Festivalul de creatie Iuliu Merca", pe care l-am organizat multumita lui Richard Constantinidi, Ralucai Zaharia, Iancu Serbanoiu, directorului Corpodean, de la Casa de Cultura a Studentilor , domnul Victor Bercea, au participat 24 de formatii din elita rockului romanesc! . Multumiri speciale i se cuvin lui Mircea Buteanu , de la "Diesel Club" pentru organizarea Concertului : " In memoriam Iuliu Merca", din 2000.

- Ce credeti ca este cel mai important lucru pentru noi, ardelenii, acum?
- Ma simt un vizionar. Tot îi spuneam celei de-a doua sotii, pe cînd ne aflam în Germania, ca o sa fie bine si la noi, aici. Ea nu credea, pentru ca fratele ei a fost împuscat la Fabrica de Bere, în 21 decembrie 1989. Avea 18 ani. Dar uite ca dupa atîta necaz si întuneric se deschide si aici speranta. Lucrurile încep sa se aseze, încep sa prinda forma. Numai sa fim tari, sa iertam, sa nu ne gîndim la razbunari si la cele rele. Mai bine sa ne gîndim cum sa ne facem traiul mai bun. Si mai frumos.