Cladirile si terenurile revendicate de Arhiepiscopia Romano-Catolica sînt ocupate: locuite, în proprietate sau în chirie, de oameni simpli. Ei stiu zicala ce recomanda "Sa faci ce zice popa, nu ce face popa!". Astazi însa, lumea din casele cu probleme îsi deschid si ochii, nu doar urechile. Asa ca vede cum actiunile preotesti întru retrocedare, fie ele drepte sau strîmbe, îi aduc prejudicii. Si atunci cum reactioneaza: cum i se zice sau cum i se face?

Blocul Bánffy-Bolyai / Unul dintre cele mai alambicate cazuri este cel al cladirii de apartamente de pe strada Bolyai, la numarul 7. Situat în buricul Clujului, în spatele Muzeului de Arta, imobilul face parte, de fapt, din Palatul Bánffy. Istoria lui e asemanatoare cu a multora dintre cladirile revendicate: în secolul al XVIII-lea, a fost dat în administrare Statusului Romano-Catolic, de catre Maria Tereza, în calitatea lui de Fond de pensii pentru profesorii de rit latin. În 1938, a fost vîndut de catre Bánffy Adalbert (între timp devenit proprietar) Episcopiei Romano-Catolice si Fondului de pensii. În 1948, jumatatea Fondului de pensii a fost nationalizata, dar peste doi ani, odata cu reînfiintarea Statusului Romano-Catolic, i s-a restituit jumatatea respectiva. Cu toate acestea, dupa alti doi ani, întregul imobil a fost donat, cu acte în regula, Sfatului Popular al Clujului, alaturi de alte cladiri (precum Iuliu Maniu 1-3 sau Calea Manastur 8, 10, 14).

Procese ca în Kafka / În 1997, fostii chiriasi ai statului român devin proprietari, prin cumpararea apartamentelor. Însa în 2003, Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia, recunoscuta de justitie ca mostenitoarea Statusului, depune cerere de retrocedare pentru imobilul din Bolyai 7. Povestea actiunilor si reactiunilor din instanta o spune doamna Anamaria Schreiber, de la apartamentul 11: "Din 2005 ne tot judecam. Unii au cîstigat în prima instanta, altii au trecut de mai multe ori prin salile de judecata. Absurditatea situatiei e urmatoarea: pe acelasi caz, aceeasi speta, acelasi complet de judecata, unii au avut cîstig de cauza, iar altii nu." Asadar, cinci apartamente au fost pierdute, pentru alte patru procesele sînt pe rol, iar celelalte treisprezece au revenit de drept proprietarilor. Au revenit e cumva mult spus, pentru ca acum sînt proprietari doar pe jumatate; adica pe jumatatea din cartea funciara care apartinea Fondului de pensii. Cum se poate împarti un apartament în doua? Tot doamna Schreiber explica: "Chiar povesteam asta cu o vecina, care a spus ca într-o zi îl lasa pe popa sa faca baie si în cealalta zi face ea!". De rîsu'-plînsu'.

Conspiratii, între teorie si practica / Administratorul cladirii este Alexandru Pop, inginer pensionat. El se regaseste pe lista celor cinci care au pierdut procesul, de aceea sustine ca, alaturi de ceilalti perdanti, va da statul în judecata, inclusiv la Strasbourg. În viziunea lui, toata povestea retrocedarilor pleaca de sus, de la politicieni: "Toata lumea zice ca este trocu' politic între UDMR si guvernele României, începînd cu guvernul lui Nastase si terminînd cu actualu'... UDMR-u' lucreaza prin biserici, ca-s foarte subtili si inteligenti." Teoriile lui merg mult mai departe, însa sînt inutile. Nu pot fi dovedite. Ca atare ramîn doar teorii: "Cartea noastra (funciara, n.n.) a fost disparuta între 2000-2002, exact în perioada în care ei si-au facut procesu' de reînfiintare. P-orma, a venit falsificata, fiindca ei le falsifica, ca au tipografii performante si falsifica orice. Orice falsifica ei, nu-i nici o problema. Nimeni nu le face nimic, pentru ca ei urla. Minoritatile pot sa dicteze majoritatii tot ce vor ei, ce le vor muschii lor."

Numerele lipsa / Situatia chiriasilor din imobilele aflate pe strada Iuliu Maniu, la numerele 1 si 3, nu este deloc una de invidiat. Nesiguranta, banii pierduti în procesele cu Biserica, învalmaseala de acte vechi si noi nu încalzesc cu nimic camerele imense din centrul orasului. În ultimii ani au fost martori la mutarea, cu mic, cu mare, a vecinilor lor de la numerele 2, 4, 5 si 6, iar acum tot ce le ramîne de facut este sa se lupte sa nu fie ei urmatorii care pleaca. "Cei de la 2, 4, 6 si 5 au platit mereu chirie la Biserica, însa noi, cei de la 1 si 3, am apartinut tot timpul de Primarie", sustine Daniela Curseu, care s-a mutat din 1992 pe Iuliu Maniu. "Cînd am primit locuinta în chirie ma tot gîndeam daca mi se cuvine sa stau aici. Ma uitam în jur si ma gîndeam ca o sa vina cineva sa îsi ceara casa înapoi. Stateam si ma gîndeam: oare a cui o fi casa asta?", adauga locatara.

Da avansul, ia avansul! / La primul proces la care au luat parte, locatarii au facut imprudenta sa nu îsi angajeze un avocat. "Am mers acolo sa ne aparam, fara avocat, numai noi. La un moment dat, judecatoarea ne-a întrebat ceva, în niste termeni juridici, iar noi nu am stiut sa îi raspundem. Si a trecut mai departe", îsi aminteste Elena Bucur, care sta de 20 de ani în imobilul cu numarul 3. Acum, în noile procese ale chiriasilor cu Arhiepiscopia, fiecare locatar asteapta de la o zi la alta rezolvarile dosarelor. Cumpararea apartamentelor a fost suspendata de ani buni, însa unii înca mai spera la o proprietate sau macar o chirie sigura: "Dupa cinci ani, primaria m-a chemat sa-mi returneze avansul de peste 3 milioane de lei pe care îl platisem. Cînd i-am dat, erau ceva bani, dar cînd i-am luat înapoi... Vecina mea nici nu a vrut sa mearga sa si-l ia. A zis ca îl lasa acolo, ce rost mai are?", declara aceeasi locatara.

De la Amanet la Tribunal / Szabo Sofia locuieste pe bulevardul 21 Decembrie 1989, la numarul 32, într-o alta cladire de pe lista celor revendicate de Status. Împreuna cu sotul ei, au cumparat apartamentul în 1997, dupa ce asteptasera un an de zile aparitia unei eventuale cereri de retrocedare. Deoarece aceasta s-a ivit cu mult dupa, în 2004, primul proces a fost cîstigat pe caz de tardivitate (revendicarea s-a facut dupa termenul legal). Recursul înaintat de Arhiepiscopia Romano-Catolica urmeaza sa se judece chiar în aceasta luna. Între timp, banii celor doi pensionari curg înspre avocati si pentru cheltuielile de judecata. "De la prima citatie... milioane, milioane si milioane. Duc lucrurile la amanet, scot pe rînd si tot asa.", declara resemnata doamna Szabo. Chiar daca ar fi sa piarda apartamentul, este optimista: "Daca cîstiga ei, noi ramînem în locuinta si platim chiria, asa a zis ei. Si... poate ca si statul da ceva. Ceva bani sau actiuni... asta nu se stie. Dar noi nici nu vrem sa gîndim la asa ceva. Luptam la infinit!"