Pornind de la acest articol, deţinătorul blogului Concediază-ţi Şeful şi autorul cărţii cu acelaşi nume, Ştefan Murgeanu, a trimis (în online) o scrisoare deschisă Mariei, tînăra clujeancă absolventă de filosofie care a povestit pentru FTR.ro despre peripeţiile ei prin piaţa muncii din această minunată urbe. Ştefan ne-a făcut şi nouă cîteva precizări şi, pentru că aşa e frumos în social media, îi răspundem: 

Ştefan (n-am scris dragă că am fi părut ironici şi nu este cazul),

Maria nu se plînge, ea prezintă o realitate prin care trec majoritatea tinerilor absolvenţi ai unor facultăţi „fara viitor” pe piaţa muncii şi nu numai ei.

Despre alegerea facultăţii, de ce considerăm că nu a fost greşită: 1. părinţii te vor student, nu contează unde; 2. la şcoală nu aţi discutat NICIODATĂ despre ce job ţi se potriveşte şi ce joburi se cer; 3. eşti un tînăr curios, interesat de filosofie şi mai ales optimist (dacă înveţi bine, sigur o să reuşeşti în viaţă, asta ni se spune în România, nu? ); 4- foarte important! - contextul financiar era total diferit faţă de cel de-acum (înainte de 2008 ne mergea bine); 5) pe-atunci, sursele de informare erau mai puţin accesibile. Nici blogul tău nu exista, nu? :-)  

Despre „titlul cancanistic”: se referea la a doua firmă, cea cu sediul fantomă de la care nu a mai primit banii, daaar, şi dacă s-ar referi la cel cu disponibilizările ar fi ok. Pentru că nu credem că vreun tînăr intră într-o multinaţională cu gîndul "oricînd poate să mă dea afară, că-s nou venit", asta n-ar ajuta randamentului său. Deci da, şi acea multinaţională i-a înşelat Mariei aşteptările, pentru că, în mod sigur, la angajare i s-au prezentat nişte proiecte în care urma şi ea să fie angrenată şi i s-au făcut nişte promisiuni. 

Despre facultatea de construcţii: nimeni nu poate garanta că sectorul acesta nu va reveni peste patru ani. Acum cinci ani chiar poate şi tu i l-ai fi recomandat!  

Despre blogul tău: e genul motivaţional şi pare că merge, din ce-am răsfoit, pe principiul „cine vrea să muncească, munceste”. Ai dreptate, în mare, dar realitatea „din teren” este un pic diferită şi nu ţine întotdeauna de lene sau de lamentarea specifică românului, ci de mulţi alţi factori: lipsa informării şi educaţiei în ceea ce priveşte piaţă muncii, atît acasă cît şi în şcolile generale; modul în care unele facultăţi fac afaceri, în loc de şcoală; sistemul încă funcţional de pile şi relaţii etc. 

Texte din revista FTR - dosarul "Cui foloseşte şcoala", generatorul acestei polemici, puteţi găsi în fiecare zi AICI.