Arhitecţii din Comisia de urbanism din Cluj-Napoca au respins cererea formulată de Orange România de a amplasa o antenă-releu pe un bloc de opt etaje din oraş, anunţînd că nu vor mai permite instalarea acestora pe blocuri locuite. Aceştia le-au sugerat celor de la Orange să găsească alte zone în care să o pună.

Nu a trecut nici o zi şi 21 de persoane din comuna Floreşti au început propria bătălie cu o astfel de antenă care a fost autorizată pe complexul de pe strada Avram Iancu, colţ cu Cetăţii, dar care - spun ei - nu are acordul vecinilor. În scrisoarea trimisă la redacţia FTR.ro, aceştia se arată îngrijoraţi de efectele pe care antena le are asupra sănătăţii lor, considerînd-o "o bombă cu efecte nocive". Acum, ei aşteaptă o reacţie de la primarul Ioachim Vancea şi de la arhitectul-şef Alexandru Lădaru.

O întrebare cu prea multe răspunsuri?

Problema efectelor pe care antenele folosite de companiile de telefonie mobilă le au asupra sănătăţii celor care locuiesc în apropiere nu a fost tranşată nici pînă astăzi. Dacă unii specialişti spun că puterea acestor antene e prea mică pentru a deveni periculoase pentru sănătatea vecinilor, alţii cred că prin expunere sînt afectate creierul şi celule din corpul uman.

Nici în România bătălia finală dintre cele două părţi nu s-a dat. Deşi medicii invocă asocierea expunerii sistematice şi îndelungate la cîmpuri electromagnetice cu anumite forme de cancer, tot ei spun că bolile ar putea apărea şi din alte motive. "Orice interacţiune sistematică şi îndelungată a organismului uman cu cîmpurile electromagnetice din jurul său generează o dereglare a biocîmpului propriu, cu efecte fiziologice multiple şi greu de estimat, contribuind la întregirea termenului generic de stres, adică de bombardament al organismului cu diverse noxe, avînd ca efect un răspuns  adecvat al acestuia, materializat printr-un dezechilibru manifest (simptom, sindrom ori boală)", declara dr. Ioan Diaconescu pentru Adevărul.

Cu toate acestea, miniştrii care s-au succedat prin fotoliile de la Comunicaţii sau Sănătate au ţinut să liniştească populaţia şi să afirme că nu există nici un pericol real în ceea ce priveşte instalarea de antene GSM pe blocuri sau în alte zone locuite. Mai mult, Karoly Borbely, unul dintre miniştrii de la Comunicaţii, susţinea în urmă cu doi ani că numărul antenelor de acest tip trebuie să crească în România.

Justiţia le pune la pămînt

Însă, tot din 2008 datează şi prima decizie de demolare a unei antene GSM, amplasată în curtea unei femei din satul Livada Mică din Buzău. Potrivit Hotnews.ro, vecinii au deschis procesul în decembrie 2006, după ce cu o lună înainte au constatat că Orange ridicase în curtea femeii o staţie de telefonie mobilă de peste 60 de metri cu antene GSM.

După o serie lungă de contestaţii, vecinii cîştigă procesul, iar în 31 octombrie 2008 Orange şi-a dat jos antena. Motivul pentru care instanţa a admis cererea vecinilor nu ţinea însă de sănătatea publică, ci de faptul că Orange România nu avea acordul vecinilor autentificat la notar, aşa cum e nevoie în cazul oricăror construcţii care nu au destinaţia de locuinţă.

Potrivit legislaţiei româneşti, pentru o asemenea construcţie este nevoie ca 50%+1 din vecini să-şi dea acordul şi, obligatoriu, toate persoanele care locuiesc la ultimul etaj.

De ce există spor de antenă?

Unii dintre cei mai aprigi contestatari ai amplasării acestor antene sînt susţinătorii energiei verzi şi ai unui mediu curat. Într-un articol publicat de ecomagazin.ro, statul român este acuzat de ipocrizie atunci cînd spune că amplasarea acestor antene nu este periculoasă pentru organismul uman. Ca argument, ei invocă sporurile acordate pînă nu demult (mai exact pînă la tăierile efectuate de guvernul Boc) funcţionarilor publici care lucrează în instituţii în care funcţionează instalaţii care generează cîmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instaşaţii de curenţi de înaltă frecvenţă, staţii de bruiaj. Potrivit Ordonanţei 2/2006, aceşti funcţionari primeau un spor de 10% din salariul de bază.

Cum te baţi cu antenele GSM?

Pentru cei care consideră că viaţa le este pusă în pericol, parlamentarul PDL Iulian Urban a oferit şi o soluţie pe blogul personal, la cererea unei femei care acuza instalarea ilegală a unei antene pe un bloc vecin. Potrivit lui Urban, pentru eliberarea autorizaţiei de construire e nevoie de acordul "tuturor proprietarilor direct vizaţi, pe care antena îi afectează direct". Cei care vor să se bată cu antenele trebuie să facă o plîngere în scris la Primărie şi să ceară să li se prezinte, tot în scris, autorizaţia de construcţie. În plîngere, petentul trebuie să arate că se opune personal şi, ataşînd şi copia unui document care să arate că locuieşte în apropierea antenei, să ceară constatarea aplasării ilegale şi aplicarea măsurilor legale.

Plîngeri scrise pot fi formulate şi la Garda de Mediu sau ANCOM, iar ultima variantă e acţionarea în instanţă.

Ce se întîmplă la alţii?

În Franţa, în ultimii ani s-a încercat reducerea numărului de antene GSM din oraşe, mai ales după un studiu din 2002 care arăta că există anumite simptome în rîndul celor care trăiesc la 300 de metri de o antenă în mediul rural şi 100 de metri în cel urban. Printre ele se numără: oboseală, dureri de cap, pierderea memoriei, tulburări ale somnului. Aceleaşi rezultate au fost obţinute şi în Spania, Egipt, Polonia, Austria. Studiile au fost însă atacate ca fiind vulnerabile efectului nocebo.

Tot francezii au încercat să elimine antenele GSM care se aflau la o distanţă mai mică de 100 de metri de şcoli sau grădiniţe.