Mihaela Rădulescu, Nişte răspunsuri, Editura Polirom, 2009, 285 pp.

O nouă carte semnată de Mihaela Rădulescu a fost lansată la sfîrşitul lunii noiembrie în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus, la editura Polirom. Volumul nu este unul autobiografic, ci este o colecţie de cîteva articole preluate din pagina de opinie pe care Mihaela Rădulescu le-a publicat constant în revista Elle, dar şi texte apărute în rubrica „De pus pe gînd”, pe care realizatoarea TV o are în Jurnalul Naţional. Rescrise şi transformate în poveşti, textele sunt ficţionale în marea lor majoritate ducînd cititorul naiv în capcana de a le asocia vieţii personale a autoarei şi nu talentului acesteia de a „născoci” poveşti pe care „ar fi vrut”,  să le trăiască. Capitolele cărţii cuprind ilustraţii realizate de Horaţiu Mălăele care întregesc portretele şi povestirile volumului.

„Nişte răspunsuri” este o carte incitantă, a cărei lectură poate fi începută la fel de bine cu ultimul capitol. Este o carte despre iubire, suflete-pereche, taine feminine, frustrări şi metehne, poate intra în categoria lecturilor senzuale, sau în cea a cărţilor interzise pentru îndrăzneala de a lua, spre exemplu, apărarea curvelor „civilizate”.

Volumul apelează la poveşti îndrăzneţe, pe care doar un cititor la fel de îndrăzneţ le-ar citi fără a-şi duce mîna la gură la primul paragraf în care protagonista se învîrte goală prin casă, cu un vibrator în mînă, pe care îl şi foloseşte „de prea mult dor”, sau cînd viaţa „în triplu”, descrisă în detaliu, devine o condiţie a fericirii unui cuplu. „N-am terminat sărutul pînă n-am simţit sînii Moranei pe spate...Era rîndul meu să mă pierd şi l-am uitat pe Andi o vreme, Morana îmi întorsese capul spre ea şi mă voia din nou”. Autoarea nu se fereşte să ofere personajelor ei libertatea de a-şi exprima  fanteziile „ude” pînă într-acolo încît acestea sunt puse în fapt.

Textele nu se vor a fi lecţii de viaţă, poate doar două dintre ele le-am putea lua ca atare şi mă refer aici la, „Tu ce mai faci?...” şi „Lecţia despre zmeu”. În primul regăsim, cu amărăciune, modalitatea-şablon de a se răspunde astăzi la una dintre „cele mai personale întrebări din istoria omenirii”, printr-un „bine” plat, vag, simplu şi lipsit de orice interes social. Al doilea text este poate unul dintre cele mai simple scrise de autoare, în doar cîteva fraze, dar care te copleşeşte prin puţinul cuvintelor.   

„Nişte răspunsuri” nu este o carte care oferă răspunsuri gratuite la întrebările care zac în noi, fiecare, este pentru cei curioşi şi îndrăzneţi să dea pagina, fie mai departe, fie înapoi...