Jhumpa Lahiri, Porecla, Editura Univers, 2009

Autor recenzie: Oana Rusu, masterand Studii Literare Româneşti, Facultatea de Litere, an I

Romanul unui nume

Născută în Anglia, dar de origine indiană, Jhumpa Lahiri, autoarea romanului Porecla, creează în romanele şi povestirile sale un univers mixt, al interferenţelor culturale dintre Orient şi Vest, în naraţiuni întotdeauna încărcate de variante ale problematicii familiale, ale relaţiei părinţi–copii şi soţ–soţie. După volumul de povestiri Interpret de maladii cu care câştigă în 2000 premiul Pulitzer, autoarea publică romanul Porecla (The Namesake) în 2003. În 2009, romanul apare şi în limba română, în traducerea Ioanei Novac, la Editura Univers.

Acţiunea romanului se desfăşoară parte în America, parte în India în cadrul unei familii indiene plecată în S.U.A. în căutarea unei vieţi mai bune. Însă aspiraţiile şi împlinire celor doi soţi diferă: în timp ce Asoke îşi continuă studiile doctorale ca inginer şi trăieşte o împlinire profesională, soţia sa Ashima suferă din cauza inadaptării şi a dorului de casă. Într-o lume în care se simt mai mult dezrădăcinaţi, dar împliniţi financiar, se naşte fiul lor, Gogol, numit aşa în absenţa unui nume „oficial” care trebuia să vină din partea bunicii din India. Tradiţia indiană exprimă relaţiile cu lumea, cu alteritatea şi prin deosebirea dintre numele oficial, care va fi folosit în comunitate şi porecla, numele de alint care va fi folosit în familie. Această întâmplare care face ca băiatul să fie numit şi recunoscut prin porecla sa are o influenţă hotărîtoare asupra destinului său. Stînjenit de numele său neobişnuit, Gogol va încerca să repare această greşeală prin schimbarea numelui, dar şi prin înlăturarea oricăror amintiri legate de această poreclă. Totuşi, destinul său şi al relaţiilor sale cu părinţi va fi marcat permanent de acest nume cu rădăcini mai profunde în trecutul tatălui său. Porecla sa devine pe parcursul avansării în viaţă un nucleu care stă la baza construirii identitare atât în raport cu tradiţia indiană, de care nu se simte legat, cât şi în raport cu viaţa occidentală ale cărei valori le împărtăşeşte.

Romanul Porecla e un roman al conştiinţelor dezrădăcinate şi obligate să se adapteze, al raporturilor familiale tensionate între două generaţii, pe care le separă nu doar diferenţa de ani, ci şi ruptura între două moduri de civilizaţie adoptate. Însă, pe lângă toate acestea, romanul se constituie în jurului traseului unui nume, repudiat şi apoi reasimilat, care marchează şi construieşte imaginea de sine a unui adolescent indian adoptat de Vest.