Ştiţi cum se întîmplă: ne gîndim la boală doar cînd un apropiat al nostru află că are cancer, ne gîndim la moarte doar cînd ne dispare cineva drag. Aşa şi cu explozia din noaptea de vineri spre sîmbătă. S-a întîmplat pe strada Paris, la cîteva numere mai încolo de sediul Antenei 1, unde lucrez. Un fior rece m-a trecut, aşadar.

Ce m-a enervat la culme au fost concluziile: deflagraţia s-a produs pe fondul unor scurgeri de gaze. Dacă priviţi un istoric al acestor explozii (daţi un google), veţi vedea cum în absolut toate cazurile, motivaţiile anchetelor, sau cum naiba se numesc expertizele astea, au fost identice. Ceea ce, nu-i aşa, ne duce cu gîndul că asta ar fi şi menirea gazelor, să se scurgă, ca apoi să ne explodeze casele. Simplu.

Totuşi, pînă să ne gîndim la scuturile anti-rachetă, la imnul pentru ministerul turismului, la organizarea zilei tineretului, nu ar fi mai simplu să constatăm că ne explodează dracului casele şi că nu facem nimic? V-aţi gîndit cîţi naibii dintre vecinii din blocurile în care locuiţi şi-au spart pereţii în ultimii ani? Oare nu au atins, din greşeală, şi o ţeavă din asta de gaz? Oare nu se poate întîmpla ca într-o dimineaţă, cînd aprindeţi focul la cafea, să explodeze toată tărăşenia, din simplul motiv că v-aţi montat greşit centrala sau că meşterul a uitat să pună un dop sau un robinet, sau cum le-o fi zicînd la alea? Oare nici unul dintre isteţii ăia de la „gaz” sau vreun politician ce se dă deştept nu se poate gîndi că e posibil să se fi inventat detectoare de scurgeri de gaze sau că undeva poate există un sistem care să zbîrnîie, să urle ca o sirenă, să facă ceva atunci cînd se scurg gazele? Bine că ne-am gîndit să facem miting, să demonstrăm pentru că nu se mai transmit meciurile de fotbal din liga întîi (nu am nimic cu persoana iniţiatorului, Mircia Giurgiu, ci cu neimportanţa subiectului în sine).

De fapt, dacă murim pe trecerile de pietoni, călcaţi de idioţi beţi sau cărora li se dă carnetul de conducere prea uşor, dacă sistemul medical este la pămînt şi putem muri pentru că maşina salvării nu ajunge la timp pentru că nu are motorină, de ce nu am muri într-o explozie? Parcă nici suferinţa nu ar fi aceeaşi. Aici aprinzi chibritul, sari în aer şi eşti direct scrum, scuteşti familia de o cheltuială în plus, cea cu înmormîntarea.

PS: Cum nici apartamentele românilor nu sînt, în marea lor majoritate, asigurate, mai luaţi în calcul şi acest aspect: agoniseala de o viaţă vi se duce pe apa sîmbetei, pentru că vecinul de la doi şi-a făcut, de dimineaţă, un ceai.