* Reporterii noştri au semnat pentru fiica preşedintelui, deşi voluntarii PD-L n-au fost prea convingători

Profitînd de vremea faină de ieri, m-am gîndit să pun şi eu umărul la propăşirea democraţiei şi a liberalismului românesc în Europa. Cum nu sînt tocmai cel mai mare fan al Partidului Democrat-Liberal, am ales să mizez pe simpatica figură a Elenei Băsescu, fiica preşedintelui cu acelaşi nume şi singurul competitor electoral îndeajuns de curajos, încît să candideze sub auspiciile numărului de la autoturismul personal. Aşa că m-am proţăpit la sediul PD-L să mă las convins de voluntari să semnez întru susţinerea Elenei. A fost foarte uşor. Ar trebui să-mi fie ruşine?

De ieri dimineaţă pînă la ora 14.00, se strînseseră 200 şi ceva de semnături de susţinere a candidaturii independente a Elenei Băsescu. Asta pe lîngă cele 7.500 adunate deja de la începutul „campaniei”. Targetul organizaţiei de tineret a PD-L Cluj e fixat la 10.000 şi mai au două zile (azi şi mîine) pentru a-l atinge. Între timp, şi-au depăşit norma de semnături pentru partid, cu vreo 10.000 (au ajuns la 43.500).

O tînără cu potenţial

În faţa punctului fix din faţa sediului PD-L de pe Eroilor 2, e o echipă formată din două fete şi doi băieţi. „Purtătoarea de cuvînt”, Cristina, blondă şi mică de înălţime, spune că, în general, lumea semnează pentru Elena Băsescu. „Se consideră că e tînără, are potenţial şi poate să meargă să ne reprezinte în Parlamentul European”. Mircea, unul dintre băieţi, spune că există însă şi cîrcotaşi, dar nu poate spune cu exactitate cam ce cîrcotesc. „Pur şi simplu nu vor să semneze”, intervine Cristina. Nu stau toată ziua la punctul fix. Ba dimpotrivă, în general marşează, în echipe de cîte doi, pe „door-to-door”, prin toate cartierele Clujului. Tinerii, studenţi pe la Comunicare şi Business, recunosc că nu încearcă să convingă pe nimeni să semneze. „Dacă doresc să semneze, semnează. Nu sînt obligaţi”. Dacă se mai întîmplă să fie unii care chiar nu ştiu cine este EBA, voluntarii le explică. Şi atît.

EBA, modelul

Cei patru tineri voluntari o consideră pe fiica preşedintelui un model pentru ei. Tot la scară naţională, o au şi pe Monica Iacob-Ridzi, devenită în decembrie ministru al tineretului. „Îl avem pe viceprimarul Radu Moisin, care este un tînăr care s-a ridicat foarte sus, e iubit cam de toată lumea din partid, este un exemplu foarte bun de urmat”, spune Cristina despre modelele de pe plan local. Dar tot exemplul ministerial rămîne cel mai dezirabil. „Cînd? În 10-15 ani?” îi întreb. „Poate chiar şi mai repede”, îmi răspunde Cristina. „Sperăm...”

Un tînăr competent

Cei patru le spun oamenilor, deci şi mie, că Elena Băsescu este un tînăr competent. Se bazează pe proiectele pe care aceasta le-a avut pînă acum. Cristina ezită să numească vreunul, îmi spune că le ştiu eu mai bine. „Pot să vă spun că, la toate şcolile de vară care s-au ţinut pînă acum, ea a fost mereu prezentă alături de noi, ne-a sprijinit pe noi ca organizaţie”, zice ea. „Ştiu că tot timpul a promovat tinerii, a încercat să ne aducă cît mai sus, să fim apreciaţi de toţi seniorii”. Sînt puţin dezamăgit. De ce nu reuşesc să aflu măcar un pic despre un proiect concret al EB-ei? Sigur, îşi mai aminteşte şi cealaltă voluntară ceva legat de proiecte pentru educaţie, că Elena a vorbit la un moment dat despre asta. Dar nu sînt convins. Ce să fac? Semnez şi eu de susţinere, că mi se pare amuzant - au o muncă foarte uşoară. Probabil că eventualii voluntari ai Alinei Mungiu-Pippidi m-ar fi ţinut o zi întreagă la filozofeli. Aşa, în 15 minute am terminat.